sâmbătă, 30 ianuarie 2010

lemnul potrivit la timpul potrivit






Daca e iarna, sa fie conifere.

















Sa vorbim putin despre pin si molid.
Pinul poate creste chiar si in pereti de stanca, inghesuindu-si radacinile in fisuri adanci.. Este extrem de expresiv. Nota pentru crescatorii de bonsai : iesi afara si i-a exemplu ; mai ales pinul negru, preferatul meu, poate si al tau.
Molidul, arborele foarte rezistent care se duce atat de sus. Urca pantele arbupte ale muntilor si merge pana in tarile cele mai reci .
Ambii sunt extrem de utili. La baza lor poti gasi (sau iti poti face) adapost. Lemnul usor si elastic este bun la constructii. Uscat, se aprinde repede si arde bine.
Crengile sunt tari (practic partea cea mai dura a arborelui) si se pot folosi atat la construirea adaposturilor cat si la diferite scule, accsesorii. Cu ele poti aprinde focul foarte usor si repede.
Radacinile sunt lungi, elastice (cea mai flexibila parte a arborelui) practic sunt sfori naturale. Fie ca le despici sau nu, impletite sau simple, poti sa legi cu ele tot ce ai nevoie.
Crengutele cu cetina sunt bune la acoperis sau ca material izolator sub sau pe tine sau intre straturile de imbracaminte.Poti semnaliza cu ele , daca le pui pe foc, scot mult fum.
Mugurii, atat de pin cat si de molid sunt foarte buni pentru siropuri si ceaiuri.
Rasina are multiple intrebuintari . Acum o mentionez numa pe cea mai simpla : aprinderea focului (dezvolt altatadata).
Absolut toate partile se pot folosi.
Asa ca daca tot am fost la munte, am luat si ceva creanga de molid, de la ala cazut, stie George care, ...ca-i langa el acolo.
Lingura de molid e robusta si comoda. Inspira incredere. Este exact cum pare, rezistenta. . E o lingura incapatoare, cu forma relativ simpla, usor asimetrica.Numa buna pentru dreptaci, merge si pe stanga, dar nu-i acelasi lucru. detalii marunte, dar care fac diferenta. Este foarte fina.
Totdeauna am zis, ca o lingura reusita este aceea pe care cand o iei in mana nu vrei s-o mai lasi jos.

Cealalta , este facuta dintr-o creanga, de la pinul ala cazut, de pe Cioara, ... aproape de locul unde merem sa bem ceai.
Asta e putin mai mica ca cealalta, si mai usoara. Avand o forma simpla si practica, numa buna de luat la drumetie. Mananci cu ea atat supe cat si paste, sosuri, zacusca, gemuri, eu stiu, ce-ti iei tu cand iesi. Mesteci bine in cana cu ceai, sa se dizolve mierea, zaharul.

Daca ti-e drag de ea, poti mananci cu ea si acasa. Ambele sunt adanci.

Aia de molid e 60 lei, iar asta de pin vreo 50 .
Ambele au forma ergonomica (nu au manerul drept, ca un bat).

vineri, 29 ianuarie 2010

Alb de munte

Curat si rece, te cheama si te hraneste, ... il sti, e muntele.
Acoperit cu raceala alba, trosneste si pufaie, te incetoseaza si te invaluie.
Noaptea , in racoarea tacuta, urci creasta, bine intolit si atent. Totul e incremenit, asa si trebuie. Cate un vant taios iti aminteste ca e bine cat te misti. Luna aproape ca iti da toata lumina de care ai nevoie.
Pasesti cu respect si admiratie, inspiri adanc si simti ca-i viata.
Zapada iti este adapost si apa. Sapi si topesti. Mananci ce cari si umblii mai mult decat dormi.
Sa vezi, sa simti, sa traiesti, nu doar sa urci .
Te educa, te indreapta si te intareste.
Urcarea in sine este o calatorie, iar ceea ce te asteapta sus, este rasplata - peisajul, alte varfuri, alte creste. Esti mic, dar esti sus. De aici te incarci cu energie.
Drumul abia acum incepe.





luni, 18 ianuarie 2010

Atata deocamdata , ...

Poate ai gustat cate un pic din treaba asta si poate ti-a placut. Eu fac cum stiu. Tu , poate faci mai bine.
Zic doar sa accentuam, ce avem in comun si nu ce ne desparte.
Ce ne leaga, e mai mare decat ce ne desparte, ... daca alegi sa fie asa.
Te las cu gandurile tale.
Dar nu uita, sa simti cum bate vantul, mirosul aerului curat si gustul apei de izvor, acele lucruri mici pe care foarte multi nu le disting, ca nu vor.
Daca doar te-ai uitat la poze, iti las timp sa si citesti, iar daca ai citit, cauta sa iesi mai des in natura.
Daca ai sa-mi scrii ceva sau sa intrebi, poti, cand ma intorc, iti voi raspunde.
Lipsesc o vreme, ... merg la munte.

si-ti mai arat niste linguri,

Intr-o tura, cand mergeam dupa creanga de sequoia, am trecut prin livada aia, dinainte de "Trei Brazi", care sunt de fapt 3 pini vechi de cel putin 120 de ani, dar asa le spune lumea, brazi, ...
Acolo, am gasit multi pruni cazuti, ca rezultat al ninsorii din octombrie, dar si pentru ca oamenii nu se mai ocupa ca pe vremuri. Acum mai vin si culeg ce se face, dar nu mai ingrijesc nimic, sunt ocupati cu alte treburi probabil.
Dintr-un bustean, rezemat pe un altul, tai si despic ce-mi trebuie ca scot o lingura.
Asta-i, din prima poza. Nu-i o lingura adanca.
In urmatoarele, vezi una de cires tanar, de aia e deschisa la culoare. Mijlocul ciresilor batrani e rosiatic, de diferite nuante.
Asta e adanca si asimetrica din toate unghiurile. Este comoda in mana si "aduna" mancarea foarte bine de pe farfurie.
Cea de jos, este din lemn de gorun. Are forma clasica, este genul de lingura care unora le place foarte mult, iar altora poate deloc.
E comoda si poate sa para subtirica, dar e foarte rezistenta si e adanca.
Gorunul e cel mai tare, dintre lemnele in care am cioplit pana acum.
El inspira duritate si longevitate.


duminică, 17 ianuarie 2010

Pestera adapost stravechi

Inca de demult omul folosea pestera ca adapost.
Unice prin dezvoltarea galeriilor, a salilor dar si a formatiunilor, ele ofera un foarte bun adapost impotriva intemperiilor.
Unele, care sunt active, iti ofera si apa de care ai nevoie sa te hidratezi si sa gatesti.
Nu intru in amanunte, daca e bine sau nu, ce si cum, unde si de ce (las bunul simt al fiecaruia sa-si faca treaba, studiaza).
Se doarme bine in multe pesteri.
Pe vremuri (nu atat de de mult pe cat ai crede), omul se incalzea la gura lor, facand focul , la care isi prepara si hrana.
Sunt multe cazuri, din vremea razboaielor, cand militarii se refugiau in pesteri si le amenajau, sa poata locui in ele.
Altele au fost locuite de talhari, si asa mai departe.
Am dormit in mai multe pesteri, uneori sali mari , alteori pe galerii inguste, de nu ma puteam ridica nici in fund; unele active, altele fosile. Pesteri cu formatiuni deosebite, unele pline cu lilieci, altele cu formatiuni rupte si daramate, ... Unele au piatra pe jos, altele nisip, altele apa, unele au gunoaie, semne de "civilizatie".Eram in tura, sa nu intelegi ca am o pasiune sa dorm in pestera sau ca invit pe cineva s-o faca.Nu promovez asta. Spun doar ca daca cauti vreodata adapost, si ai pesteri in zona, ...
Intr-o iarna, era cam -16, -17 grade afara, dupa o zi de umblat si mesterit, caut sa ma odihnesc. Ce loc mai primitor decat o pestera, care sa-mi ofere adapot de zapezi si vaturi.
Urc pana la ea, ma strecor, mai urc pe stanca putin, apoi intru.
Inauntru cald de numa. Ma dezbrac la tricou, pare exagerat, dar imi era foarte cald. Calculeaza diferenta de temperatura : inauntru era vreo 11 grade constant, afara - 17. Abia dupa aproape doua ore a inceput sa-mi fie racoare. E bine , deja aveam "patul" facut, am gatit (la arzator) si am mancat.
Pe jos un lut asa mai batucit, un pic umed. Cu un izopren si-un sac de vara, ma simteam ca acasa.
Sting lumina si fie ca inchid ochii sau nu, e totuna.
E foarte relaxant, intuneric bezna, mie imi place asa. Liniste profunda, pana cand cade cate-un strop, ... cu ecou. Foarte fain se aude. Adorm, nici nu stiu incat timp, repede oricum.
Dorm bustean, nu stiu ce-am visat, dar am visat mult.
Dupa catva timp, mult timp, ma trezesc, e bezna, in gandul meu se creaza idee : aa, e noapte, a pai mai dorm.
Si am tot dormit, pana m-am saturat de dormit.
La un moment dat am inceput sa inteleg hibernarea. As fi putut sa dorm tot sezonul, ...
N-am facut-o. Am mancat, am strans, si am pornit spre iesire, ca nu dormisem aproape de intrare.
Dormisem vreo 16 ore.
Deja, mi se parea un pic racoare in pestera, din cauza umezelii.
Eii, dar cand ies, ma izbeste un frig napaznic. In gerul aspru, ma gandeam ce sa fac, ma intorc la hibernat sau pornesc rapid si ma incalzesc ? Si-am pornit in graba la drum.
Deja era dupa masa si mai aveam numa cateva ore de lumina. Dar asta e alta zi, cu alte intamplari.

sa nu lipseasca


Cand ies, fie ca-i tura de cateva ore, zile sau saptamani, nu plec fara trusa de supravietuire.
Ce-i cu trusa asta ?Nu-i o treaba banala, poate ca tu sti , dar nu esti singur pe lume, e pentru cine nu stie.
Ea contine cateva lucruri extrem de practice, care iti sunt de mare folos in calatorie si care in situatii extreme pot face diferenta intre viata si moarte.
Nu vrea sa aprofundez, dar subliniez totusi, ce este supravietuirea.
A supravietui inseamna pur si simplu a nu muri. Astfel de stuatii, nu sunt deloc dorite (si nu alege nimeni). Supravietuirea nu este o activitate sportiva, recreativa sau o joaca.
Nu poti afirma ca practici supravietuirea , aceasta nu este ca si pescuitul , mersul cu bicicleta, maratonul, sahul, sau orice alte activitati.
Cand apare o astfel de situatie, omul isi iese din confortul lui. De cele mai multe ori ai de suferit tu sau/si cei de langa tine. Nu zic mai multe acum
Ziceam de o mica trusa care te ajuta mult in situatii grele.
Are dimensiuni si greutati variabile in functie de lucrurile pe care le pui in ea.
Poate cantari intre 300 - 800 grame, sau mai mult (eu nu pun mai mult, tu, n-ai decat).
Important e sa sti sa folosesti la maxim ce ai acolo.
Uite de exemplu de trusa (cel putin atat sa ai) :
- un briceag multifunctional (elvetian, ca alea-s bune)
- o busola (daca nu inveti sa o folosesti, degeaba o ai la tine)
- fluier - sa poti comunica timp indelungat in conditii de zgomot sau mare departare (cascade, viscol, la catarat, sa te faci auzit cand esti cautat, etc)
- lanterna - mica , usoara, compacta, cu leduri ; + baterii de schimb
- sursa de aprinderea focului - bricheta obligatoriu si inca una (invata din timp sa aprinzi focul pe orice vreme)
- folia de supravietuire (invata ce sa faci cu ea si cum)
- o mica trusa medicala - contine : fasa elastica, tifon, plasture (mai multe bucati, diferite marimi), leucoplast, tablete pentru dezinfectarea apei, analgezice (iti alegi tu, care sunt eficiente pentru organismul tau), tablete pentru diaree, dezinfectant.
- o mica trusa de cusut - doua tipuri de ate sintetice, de grosimi diferite si doua ace diferite.
- un sapun mic
- un snur, cordelina - de vreo 5 m lungime , de 2 mm grosime
Cu astea , poti face foarte mult.
La o calatorie mai lunga, poti avea o trusa mai mare.
Eu am mai adaugat :
- montura de pescutit
- banda adeziva
- pungi (vreo doua)
- o mica oglinda
- o pelerina foarte subtire si usoara
- la trusa medicala : antibiotic (cu sfera larga) pentru un tratament complet, mai multe tipuri de tablete pentru diaree , digestie, garou, forfecuta, dezinfectant (betafina), etc.
Tu iti poti face o trusa mai buna , la care adaugi ce sti ca ai nevoie.
Atentie : cu putin poti face mult, daca sti cum.
Concluzie : invata cum.
Cunosc cateva cazuri in care oamenii implicati in anumite situatii extreme, ar fi putut scapa cu viata, daca ar fi avut la ei aceasta mica trusa.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

intai muncim si apoi ne distram


Asa ar trebui sa arate padurea, ...ca-n prima poza.
Anul trecut, pe la jumatatea lui octombrie a dat o ninsoare aspra tare. A tinut mai multe zile.Copacii, nu se asteptau la asa ceva. Inca n-au reusit sa-si lepede "camuflajul".
Ingreunati de povara zapezii retinute de coroanele pline cu frunze, unii care erau mai tinerei si mai elastici, s-au plecat pana la pamant. pentru ce-i de vasta a 2 a insa, situatia a fost mai dramatica. Pe acestia, i-a scos din radacina, altii s-au rupt de la jumate, ... altii au pierdut "doar" varful si multe crengi. Cei mai batrani insa, inteleptii cei vechi, arborii de multe decenii si poate secole, au rezistat . Poate ei au mai vazut , noi nu.
S-a intamplat cam in toate padurile de la noi, cuprinse intre 300-1000 m.
Dupa dezastru, parca n-am realizat proportiile, ... am iesit la padure sa alerg, am ramas aproape socat ( mi se pare ciudat sa folosesc termenul), dar am simtit ca-mi pierd din "radacini", n-am stiu ce sa fac, ma trecea un sentiment ca acela in care iti vine sa plangi , dar parca un pic diferit.

Pai absolut toata padurea era blocata.
Ochiul meu vedea un sfert din copaci pe jos si toti ceilalti fara varfuri si cu o gramada de crengi lipsa. Erau pe jos.
Unde mai alerg ? Cand o sa mai fie cum a fost ?Toate potecile si drumurile forestiere, toate absolut, sunt gata.

Ii spun lui Luci, crede ca exagerez. Vine si el la alergat, vede, ... nu mai zice ca exagerez.
Gata turele de bicicleta, gata alergarile la padure cativa ani. Ma gandeam, macar o sa fie mult lemn pentru cioplit, si peste doi ani, o gramade lemn de foc, ...hei, dar padurea,.. cand isi mai revine si noi, unde alergam ?
Vorbesc cu Cristi, el parca era mai optimist ca mine, si ma monteaza oarecum.
Dau ei o tura, si curata cate ceva.



Apoi,dupa vreo saptamana, plec si eu sa curat, dar din directia opusa. La inceput tai , trag, tai, trag, apoi ma copleseste situatia, eram prea mic si singur, in fata atator "adversari".
Nu mai pot nici macar sa inaintez. Ocolesc prin padure, pe unde pot. Aud zgomot, ma opresc, intre copaci, la mica distanta, mistretul, incerca sa fuga si abia misca intre crengi, mi-a parut rau , ...
Am curatat cat am putut si dupa ce s-a intunecat cateva ore, cand am obosit tare, am plecat spre casa (ca nu era aproape).
De data asta, pornim doi spre Certej. Aveam de lucru, dar mergea de doua ori mai repede, in plus o buna parte era deja curatata. Ii dam bataie si ne facem loc cu topor si maceta, degajam cat putem. Sus, dupa ore de mers, taiat si tras, luam pauza de masa.

Frigem, ce trebuie fript, adaugam si-o zacusca, o ceapa, branza,tot ce trebuie. Incheiem cu un ceai, curatam si plecam , ca incepe runda a 2 a. Continuam pana la lasarea serii si poate un pic dupa. Ziua n-a trecut degeaba. A mai ramas cam 10 % din traseul asta necuratat .
E bun de plimbare, merge si de alergat, mai aspru, dar na. Inca nu poti sa te dai cu bicicleta, ...
Oamenii care se ocupa paici cu padurile, fac si ei treaba buna, dar am zis sa nu asteptam pana ne curata altii traseele, ca nu se stie cat dureaza.
E frumos sa il vezi cum creste si parca mai mult iti place de el cand sti cat de incet se dezvolta, dar e si trist sa-l vezi cat de repede cade rapus.
Dar altii vor creste in locul lor, iar cei raniti se vor vindeca.



Tom, cainele negru


Cand e acasa, e ca tot omul. Are treburile lui. Mai mestereste cate-un os, latra la gard, se joaca cu ursul lui, ca oricine.
Uneori, e obosit, se mai odihneste. Cateodata il vad foarte serios, are si el ganduri. Alteori, e vesel, zambaste, ne povesteste cate ceva, ...
Dar cand iese in natura, ...
Indiferent de anotimp, gasete placere sa iasa afara din mediul cotidian.
Vara ii place sa inoate si sa sara de pe stanci. Uneori catara pe cate-un bolovan, nu face grade prea mari, catara doar asa de placere.

Iarna, cauta sa-si faca conditie fizica, trage cate-o alergare zdravana in zapada mare, apoi "marcheaza" sosirea.
Fie ca doarme in cort, in hamac sau direct pe iarba, langa foc sau nu, fie ca mananca boabe dinastea de caiine,ciocolata, paine prajita, carne fripta sau fructe (are o dieta foarte variata), adora sa alerge dimineata prin iarba plina de roua si apoi sa se scuture sanatos langa noi, ... umplandu-ne de stropi, apoi rade si iar zice ceva.