sâmbătă, 17 iulie 2010

pentru ca esti pasionat sa aprinzi focul cu amnarul

Ii foarte fain in padure.
E ca-n jungla acum. Vegetatia isi face de cap. Ierburi inalte, ferigi si urzici, si tot soiul de puieti de copac si plante taratoare si agatatoare au acoperit tot ce era la vedere.
Ploua aproape zilnic si cand se evapora, te face leoarca.
Umezeala calda si tantarii peste masura de multi imi dau impresia ca am ajuns in jungla , ... si asta cu bani putini !
Indifernt de sezon , ai nevoie de foc ca sa gatesti. Seara il faci usor, razui niste lemn uscat , pregatesti daca gasesti niste ierburi uscate si crengute uscate culese din copac (nu de pe sol).
Dimineata, toate sunt imbibate de umzeala ce s-a lasat. Iarba luceste a roua si tenda noastra la fel.
Cu amnarul trag cateva scantei in carbunele pe care l-am dezgropat din cenusa ce a ramas de la focul de seara.
O data aprins carbunele, suflii finut si ii alaturi inca cateva bucatele de carbune.
Ca sa aprinzi focul tre sa gandesti in "mic". Ceva mic se aprinde mai repede de la scantei decat ceva mare.
In apropiere tre sa ai combustibil (paie, aschii, crengute, crengi ) de la cel mai mic la mare.
Asa ca o data ce carbunele s-a incins (ca am tot suflat in el), am adaugat crengute cat mai subtiri de carpen, uscate, culese din copac.
Apoi din ce in ce mai mari pana ce am pus de un ceai si un mic dejun si am plecat mai departe, ca zilele de vara sunt lungi si-i mult de umblat azi.

Niciun comentariu: