vineri, 26 februarie 2010

copaci de poveste


Ti-am zis de copaci batrani si de paduri de amestec. Imaginile in schimb vorbesc cu mult mai limpede decat zeci de pagini de descrieri.
Am urcat special sa vad cu ochii cu care nu i-am vazut pana acum, numai pentru ei. De obicei aveam alte obiective si in treacat aruncam cate-o privire.
Nu vreau sa remarci omul din poza, mai mult decat o comparatie, care

sa-ti arate dimensiunile lor cat mai
aprope de realitate.
Uite,mesteacanul ala este dintre cei batrani. Ei nu cresc inalti ca fagii, nici la fel de grosi, asa ca asta pe care-l vezi, e dintre cei mai vechi de aici.
Urmatorul este un pin, zdravan si el, inalt, cu crengile spre varf groase cat trunchiul la altii, ...
Apoi ai acolo stejarul, cu bogata lui coroana.Multi trecatori trebuie sa fi vazut si el.

Iti povesteam de fagii cei mari, stapanii padurilor.
Unii, au pierdut cate ceva in bataliile
cu vremea, altii au cazut rapusi complet de traznete. Uite unul a carui creanga masoara si cantareste cat un copac sanatos, adult.
Cel cazut, frant si inegrit, a fost lovit de traznet,ca sa vezi cat de tare poate lovi si el. Sus, pe coama dealului, ai sa gasesti foarte multi copaci trazniti, fara discriminare de specie,marime sau aspect.
Dar cei care au supravietuit, sunt acolo si amintesc de veacurile trecute, de padurile ce-au fost o data, ... si acum nu-s mai. Ei nu au scapat pentru n-au fost observati. Si nici n-au fost crutati ca omului le-a fost drag de ei. Pur si simplu nu erau drepti si prezentau ceea ce lucratorii in industria lemnului numesc defecte.
Asa ca au ramas si vor ramane multa vreme de acum incolo, sper.
Tot aici intalnesti si ciresi mari si grosi, atat cat poate un cires sa creasca.
Fagul este regele arborilor paici.
Unii sunt mai inalti , altii dezvolta coroana foarte mare, avand crengi pe care ai putea sa-ti faci casa.
Dar campionul local ii intrece de departe de toti. Il vezi in ultima imagine.
Langa el te simti ca langa mamut.
Are noduri groase, iar coroana lui ocupa spatiul a inca 4-5 alti copaci.
E neremarcat de cei mai multi. Nu-i place sa stea la drumuri, locul lui e in padure langa ceilati semeni.

Si atunci, cand inca mai ai astfel de minuni ale naturii, atat de rar intalnite in aceste zile, cum reusesti sa nu aloci macar cateva zile pe an sa iesi, sa-i vezi? Sa simti schimbarea anotimpurilor. Se umfla mugurii, matisorii deja au iesit. Imediat o sa se umple padurea cu froricelele alea albastre. Intr-o saptamana, poate doua, seva o sa inceapa sa inunde copacii, pana in varful crengilor, trezind din somnul adanc intreaga padure.
Si azi caprioara s-a lasat vazuta, iepurele de camp si el.


o lingura si inca una

Ambele sunt de marime medie, dar difera ca forma, culoare, greutate, esenta.
Desi parintii lor , copacii, nu s-au vazut niciodata, totusi au fost vecini. Au amandoi in comun faptul ca au cazut in aceeasi perioada, rapusi de aceeasi furtuna.
Pinul batran, a trai si a vazut multe, avand peste 100 de ani.
Ciresul si el batran, a pierdut doar o jumatate, cealalta inca rezista, alaturi de inca cativa fagi si pini seculari.
Tot aici gasesti si cei mai grosi carpeni pe care i-ai vazut vreodata.
Fagi grosi cu crengile cat copacii, au forme ca-n poveste. Unii au noduri groase, scorburi adanci, radacini viguroase. Altii pastreaza urma omului ce-a umblat acele locuri cu mult timp in urma.
Din astfel de locuri, a fost scoasa si lingura de cires si cea din creanga de pin.
Ambele stau bine in mana. Nu sunt nici prea adanci nici prea plate.
Sunt usoare si rezistente.
Chiar daca cei doi batrani vor dispare in catva timp, descompusi si absorbiti de pamant, totusi aceste mici parti din ei, vor mai ramane inca cative zeci de ani buni.
Indiferent pe care o vei alege, ea iti va completa acea parte care iti lipseste in calatoriile tale, acasa sau in orice loc in care urmeaza sa iei masa.


miercuri, 24 februarie 2010

Mesteacanul, pentru ca iti place atat de mult

Nu este un secret si nu-i nimic special ca ti-ai ales mesteacanul argintiu ca sa fie preferatul tau. Tuturor ne place mult. In unele tari, precum Rusia si cele nordice probabil ca este cel mai apreciat. In Rusia, mesteacanul
este considerat copac national si este serbat la inceputul lui iunie. Si in Finlanda este considerat copac national.
Atinge o inaltime de 15-20 m.
Lemnul are tarie medie. E numa bun pentru cioplit, se despica frumos.
Din buba de mesteacan poti scoate cani si tot felul de farfurii, manere de cutit si sculpturi frumoase.
Si din radacini poti ciopli ceva frumos.
Lemnul arde bine si tine cat de cat jarul.Lemnul de mesteacăn este folosit şi la tobe.
Din crengi poti impleti cosuri si poti cunfectiona maturi (ca sa cureti eficient locul in care ai avut tabara).
Coaja de mesteacan este extem de utila la aprinderea focului. Mai poti confectiona si vase de tot felul (dar mai intai sa inveti cum). O poti folosi si la imobilizarea articulatiilor, a membrelor fracturate, dar tre so inmoi intai in apa fierbinte.
Seva trebuie colectata prin luna martie, atunci cand copacul revine la viata si seva incepe sa se inalte spre ramuri cu repeziciune.
Prin puterea sa regeneratoare, diuretica, depurativa si antioxidanta, seva de mesteacan stimuleaza functionarea majoritatii organelor.Seva de mesteacan se consuma pe cat posibil cand este foarte proaspata, pentru ca substantele active din compozitia sa (vitamine, minerale, enzime, alte substante organice complexe) sa nu se oxideze. Copiii vor bea o jumatate de pahar (100 ml) dimineata si dupa-amiaza, pe stomacul gol, in timp ce adultilor le sunt recomandate pana la 2 pahare
(400 ml) pe zi, de asemenea pe stomacul gol. Cateva indicatii terapeutice: anemie, demineralizare, avitaminoza, astenie de primavara: se beau zilnic doua pahare de seva de mesteacan, timp de o saptamana, colici renale, litiaza renala.

Epuizare nervoasa, tulburari de memorie si de concentrare - o cura cu seva de mesteacan, cate jumatate de litru pe zi, vreme de 3 saptamani, are un extraordinar efect regenerator pentru sistemul nervos.
Mugurii au proprietati antibiotice.Pentru bolile de piele,spalatul parului,combaterea matretii,cresterea unui par sanatos si viguros se folosesc frunzele .Se ia primavara o ramura tanara de mesteacan si se taie la ambele capete. La un capat i se da foc, ceea ce va face face ca la celalalt capat sa se scurga un suc, care se lasa sa picure pe negi. La sfarsit, cenusa ramasa dupa arderea ramurii de mesteacan va fi de asemenea pusa pe negi. Acest leac se foloseste zi de zi, vreme de 3 saptamani".

Gudronul se obtine prin distilarea lemnului de mesteacan si are aplicatii terapeutice in bolile dermatologice.

Pe tulpinile copacilor de mesteacan, apar uneori ciuperci lemnoase care au calitati terapeutice deosebite (daca esti interesat, vei cauta mai multe informatii).

Acum nu va mai fi doar copacul acela frumos argintiu, ci va fi si prieten de nadejde, mai ales ca sti cate poate sa-ti ofere.

pasiunea pentru natura ne uneste

Si tu iesi des in natura singur. Indiferent de motiv, de multe ori pornesti singur la calatorie.
Fiecare iesire este o experienta unica.
Cand esti singur, toate senzatiile si trairile sunt amplificate. Simturile iti sunt ascutite. Cum te orientezi si cum de deplasezi, locurile pe care le alegi pentru campare, traseele pe care urmeaza sa mergi, ... cu alte cuvinte cum iti asterni asa dormi.
Sunt unii care cand sunt singuri se tem sa se aventureze in locuri in care in mod normal , daca ar avea partener, ar merge. Unora le este frica sa doarma sau sa umble noaptea in paduri sau in alte locuri noi si nu fac referire la locuri expuse, locuri in care pericolul este iminent. Ca si cazul in care pleci neasigurat ( la escalada, speologie, canioane, etc), nu. Zic de acea teama nefondata de necunoscut.
Altii insa, n-au nici o treaba cu astea, umbla singuri la fel ca si cum ar umbla cu inca alte 3-4 persoane langa el.
Indiferent din ce categorie faci parte, cand iesi singur in natura , simti diferit. Dar sa nu spui ca n-ai simtit si tu nevoia sa impartasesti cu cineva , cel putin cateodata, ce simti acolo, in locurile alea care-ti plac atat de mult. Sa mai fie acolo langa tine macar inca un om care sa simta, sa vada, sa te uiti la el si cateodata fara nici un cuvant, ci doar din privire sa distingi ca bucuria ta o are si el. Ca acel sentiment curat, este adevarat pentru ca il traiti amandoi simultan.
Este vorba de omul sau oamenii de langa tine.
Activitatile comune leaga oamenii. De la oameni ai invatat ce sti si tot oamenilor le esti dator le impartasesti ce-i invatat. Cand vei merge cu incepatorul, aminteste-ti ca si tu ai ai fost incepator si cineva a avut rabdare cu tine si daca n-a avut, cu atat mai mult trebuie sa ai tu.
Indiferent de activitatea pe care o desfasori, sporturi in aer liber, plimbari, relaxare, activitati creative, ... toate le inveti, le practici si le transmiti.
Nu te inchide in tine si nu mai spune ca iti place sa iesi sigur mai mult decat cu altii. Sti foarte bine ca este un rezultat al anumitor intamplari pe care le-ai trait. Fie ca ai avut experiente neplacute cu grupuri, fie ca n-ai cu cine iesi. Nu sunt toti la fel. Nu mai fi atat de rigid. Nu spune ca ei nu inteleg nimic, si ca data viitoare iesi singur. E bine sa mai iesi si singur, dar sa nu fie din motive ca cele mentionate.
Totdeauna vor exista si detalii pe care tu le uiti si celalalt le va tine minte. In plus, sunt momentele alea seara, cand inainte de culcare stai la o poveste. Cand in turele lungi timpul trece mai repede daca ai cu cine sa discuti, sa faci planuri, sa asculti si sa-ti expui ideile.
Si vei vedea ca daca nu esti prea mandru, s-ar putea sa mai si inveti cate ceva.
Nu te da inapoi sa iesi si cu persoane noi, dar informeaza-te cat mai bine, afla tot ce poti despre ei. Si tu ai fost o data persoana noua in grupul tau (tu nu, stiu, ca tu ai infintat grupul, ... pai na, atunci vorbeam despre celalalt de langa tine).
In rest, sa fi sanatos ma baiatule.

marți, 23 februarie 2010

Stejarul, cel ce inspira duritate

Stejarul e usor de recunoscut. In tara avem mai multe specii de stejar (Stejar Alb ,Stejar brumariu, Stejar de deal (gorun) ,Stejar rosu,Cer).
Stejarii pot sa traiasca pana la 800 ani si cresc pana la o inaltime de aproximativ 40m.
Are lemnul de senta tare si foarte tare (gorunul).
Lemnul e bun la cosntructii, e greu, da-i tare si durabil, la cioplit - muncesti nu zic, dar scoti calitate.
Ca lemn de foc, da caldura buna, tine jarul, as zice ca nu-i chiar asa bun ca si fagul ca nu se aprinde la fel de usor.
Frunzele, ghindele, scoarta sint foarte bogate in substante active si au proprietati astringente si tonice. Se foloseste contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarta opreste hemoragiile nazale. In timpul primului razboi mondial germanii faceau cafea din ghinde pentru a digera mai bine... fara a fi agitati!
De la stejar se folosesc mugurii proaspeti, radacinile tinere, scoarta interna a radacinilor, ghindele si inflorescentele, fiecare puse la macerat.
Stejarul are efecte terapeutice asupra aparatului genito-urinar, a sistemului circulator si a intestinelor. Are proprietati revitalizante asupra persoanelor cu debilitate sau de varste inaintate. Mai este indicat in astenii si diverse tipuri de alergii. Mugurii regleaza functia intestinala si cresc tensiunea arteriala la hipotensivi.
Radacinile tinere si scoarta lor interna sunt cicatrizante si se utilizeaza in diverse afectiuni dermatologice.
Scoarta de stejar este tonifianta si antiseptica. Se recolteaza scoarta de pe ramurile tinere de pana la trei ani. Ea contine mai multe taninuri cu efect astringent, pectine, rasini si saruri minerale. Scoarta se recolteaza de preferinta primavara, cand incepe sa circule seva.
Din pulberea de ghinda se obtine un surogat al cafelei, care se bea dimineata pe stomacul gol.

Din ghinga, faci o "cafea". Le prajesti vreun sfert de ora , miscandu-le continu (de preferabil intr-o tava, dar daca esti la padure, merge si-n oala, dar sa mesteci bine cu lingura de lemn).

Apoi se macina si se obtine o pulbere maronie - cafeaua de ghinda. Se pun la o jumatate de cana de apa (150 ml) 1-3 lingurite din aceasta pulbere, dupa care se mai lasa se fiarba 2-3 minute. Se consuma calda. Iata in continuare cateva indicatii terapeutice:
- Diaree, dizenterie - se iau 3-4 lingurite de pulbere de ghinda pe zi, pe stomacul gol. Se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. In cazurile grave, doza se poate mari pana la 10 lingurite pe zi, acest leac vegetal avand o toxicitate foarte scazuta.

- Surmenaj, dureri de cap pe fond de oboseala - se bea o cafea de ghinda (obtinuta din 2-4 lingurite la o cana de apa) indulcita cu miere. Are un efect energizant oarecum asemanator cu cel al cafelei clasice, dar fara sa mai apara acea accentuare a oboselii, resimtita dupa trecerea efectului cofeinei.

Daca le prepari cum trebuie, ghindele se pot manca si sunt chiar hranitoare. Le crapi mai intai coaja, apoi le usuci langa foc si abia dupa aceea le decojesti. Le macini cu un lemn sau o piatra, apoi asezi pulberea intr-un saculet de panza (poti folosi baticul, tricoul, etc, ... daca n-ai saculet) si il lasi in rau sa-l spele apa cat de mult timp iti permiti, cateva ore, cu cat mai multe cu atat mai bine.

Din pasta obtinuta scoti cocoloase din care faci un fel de chiftelute pe care le poti praji in tigaie. Alta metoda, daca nu ai tigaie sau vas in care sa prajesti - poti folosi pietre incinse in foc. Asezi compozitia pe o scandura, pe fundul de lemn si adaugi pe rand pietre incinse.Mesteci continu compozitia, sa se gateasca in intregime. Si gata, pofta buna.

No, acu ca stii cate ceva si despre stejar, sper sa-l vezi cu alti ochi decat pana acum. Iar tu, care sti mai mult de atat, fa bine si spune si altora.

duminică, 21 februarie 2010

ca sa le vezi mai bine

Ziceam sa reiuau cateva din ele ca sa le vezi, sa-ti mai amintesti de ele, poate iti gasesti vreuna care sa-ti placa.
Asta e din lemn de cires








Tot cires














Cais












Salcam

















Sequoia













Nuc

















De cires, ambele.
















Cires













Mahon












Aia deschisa e din carpen, cealalta de tuia.










Ambele din creanga de brad.

cate-un arbore o data - Fagul.

E bine sa cunosti speciile de arbori , mai ales ca iti place sa umblii prin paduri. Dupa ce sti cate ceva despre ei, nu vei mai vedea numa copaci cu frunze, cam toti la fel, ci vei putea folosi eficient tot ce-ti ofera fiecare specie in parte.
Fagul e primul, este si foarte raspandit in tara noastra.
El poate depasi inaltimea de 40 m, avand diametru de peste 1,5 m si varste mai inaintate de 300 de ani.
Are scoarta neteda, cenusie.
Urca la altitudini de pana la 1400-1500 m si uneori chiar putin peste 1600 (Muntii Tibles).
Lemnul de fag are duritate medie.
Poti obtine finisaje de buna calitate.
Se usuca repede, dar poate crapa.
Este compact, deci e bun de cioplit si slefuit.
Frunzele tinere de fag le poti adauga la o salata mixta.
Fructul sau se numeste jir, fiind o achena invelita intr-o cupa tepoasa cu patru valve.
Jirul este bun de mancat si-l culegi toamna. E hranitor si are gust bun.
Nuca de fag (jir) se consuma in stare proaspata, dupa o usoara prajire, pentru a fi distrusa fagina (o glucozida pe care o contine acest fruct). Din nuca proaspata se extrage un ulei alimentar care se foloseste si la fabricarea sapunului.
Uleiul de jir : Fructul de fag fara coaja se prelucreaza prin presare la rece si la cald.In miez se gaseste si o cantitate mai mica de alcaloid toxic - fagina, care este distrusa prin incalzirea fructelor.Uleiul obtinut prin presare la rece este colorat in galben deschis si are gust foarte placut.
Scoarta ramurilor tinere de fag se foloseste drept un puternic remediu contra febrei, fiind la fel de activ precum scoarta de chinina.
Fasiile de scoarta se usuca in manunchiuri nu prea strans legate, suspendate in locuri bine aerisite. Mugurii, scoarta si frunzele de fag se utilizeaza de foarte multa vreme in medicina populara pentru scaderea febrei, in tratamentul diareii si al dizenteriei, in gravela (litiaza urinara).
Carbunele obtinut din lemn are proprietati antiacide si absorbante pentru gazele si toxinele intestinale.
Gudronul extras din lemn este folosit la tratarea dermatitelor si afectiunea cailor respiratorii.
Radacinile tinere (recoltate in lunile martie si mai) au indicatii in afectiunile cailor respiratorii
superioare, tuse, traheita, bronsite si epilepsie.
Cenusa de lemn: lesia obtinuta prin fierberea ei cu apa trateaza negii.
Tot din scoarta si frunze se face o lesie cu care se tamponeaza frecvent negii. Frunzele mature se usuca, se piseaza pana se transforma in pulbere, iar aceasta se presara pe ranile greu vindecabile, dupa care se leaga cu o fasa curata.
Acum ca sti mai multe despre el, ai
sa-l vezi cu alti ochi si cunoscandu-l ai sa-l apreciezi.
Nu uita ca toti il vad, dar foarte putini il vad dincolo de un copac mare si
gri cu frunze verzi.
Tu cand treci pe langa el, te simti ca acasa, pentru ca iti este prieten, sti ce poate sa-ti ofere. Poti sa-i oferi si tu, ... respectul pe care-l merita si sa nu-l tai abuziv ori sa-i scrijelesti inutil scorta (exceptie cazurile in care lasi un mesaj scurt salvatorilor sau persoanei ratacite si asta doar daca nu ai nici o alta modalitate de a transmite mesajul).
Dar daca doar citesti, fara sa practici, vei uita tot ce-ai citit si vei fi din nou ca toti ceilalti care vad copacii si padurea fara a distinge prea multe.
Dupa principiul : nu poti aprecia ceea ce nu cunosti
si : mancarea mestecata dar neinghita nu hraneste.

sâmbătă, 20 februarie 2010

din lemnul cel nou

Doua lucruri am schimbat, acu am decis sa nu mai folosesc decat scule simple, fara tehnologii , fara electricitate.Cu pila , daca-i buna, merge chiar mai repede decat cu flexul.
Si inca unul, n-am mai pus piele intre feli, ca face manerul prea elastic.
Feliile sunt asa : carpen la capeti, apoi meranti , stejar olandez si meranti in mijloc.
Lingurile, ca de ele e vorba , ...
Prima e din lemn de meranti. Este o lingura de marime medie, mediu spre mare.
Are o culoare inchisa, placuta si fibrele se vad foarte bine. Sta foarte bine in mana. Lemnul are duritate medie.
Cea de jos e din lemn de dud.
Este un lemn tare, rezistent, deschis la culoare, iar fibra este foarte usor vizibila.
Lingura este usoara si comoda.E de marime medie.
Ambele sunt nici prea adanci nici prea plate, asa ca sa fie bune sa manaci ce-ti place cu ele.
Una-i mai robusta, cealalta mai finuta. Ambele sunt bine finisate.

vineri, 19 februarie 2010

acum a venit el la noi

De cum intra, pune ochii pe lame. Una-i a lui, dar mai are una mica la el.
Planul e gata, manere la cutite si vreo lingura, daca mai avem timp.
A venit incarcat cu daruri multe. Lemne care mai de care mai de soi, unele de la noi, altele de departe. Primesc lemn de meranti, stejar olandez si bonus corn de cerb.
Fiindca era deja amanat, merem sa pregatim cele de trebuinta. Lemnul, am zis sa fie amestec : marginile din carpen, ca-i lemn tare, apoi mahon si in mijloc buba de mesteacan; fasii de piele intre fiecare felie. Inainte de astea in felii, isi mai face un maner, pentru ala de lucru. Si-o pus salcam uscat bine, fain lemn si ala.
Potrivim feliile, le gaurim, le indreptam, aplicam adeziv, apoi le lasam asa presate pana maine zi. Seara la un ceai, ne muncim la lingura. Dimineata incepem in forta. Intai electric apoi manual. Dupa cateva ore, aplicam ulei si cutitul e gata.
Manere simple si practice. Ochiul vede ce vrea sau ce poate, dar mana simte.
Poate saptamana viitoare facem alta forma, cu alte tipuri de lemn. Exercitiul nu strica.