miercuri, 30 martie 2011

kuksa

Cana cioplita cu atentie, fara graba, din lemn de mesteacan, cu snurul din piele si felia de corn este un accesoriu care aduce un strop in plus de bucurie in orice iesire in natura. Cu ea poti sa bei ... ce vrei sa bei, ti-am zis in detaliu la celelalte ce si cum. Snurul din piele si felia din corn de cerb au rolul de a asigura cana, cand o ti mana si te intinzi sa iei apa (in felul asta sigur nu o scapi). Cana, prin nuanta, forma si modelele de pe ea este unica. Este in intregime prelucrata de mana, doar cu topor, cutite si dalta (fierastrau in prima faza). Snurul l-am impletit din doua fasii de piele. Gaura din maner este data cu o tija inrosita in foc, nu cu masina de gaurit. La finisare folosesc hartie abraziva (smirghel), de diferite granulatii. La sfarsit o dau cu ulei si gata. Si ea ca si altele se cere scoasa la padure.

duminică, 27 martie 2011

In asteptarea culorilor

Umblii pe poteca si simti ca s-a incalzit. Ai impresia ca toate stau si asteapta momentul potrivit sa se desfaca si sa porneasca ca la start. Mugurul e umflat, pe jos iarba mica, floarea mai mai ca se deschide. Aha, ia uite-l, nucul cazut. Pai acolo-i material de lingura din abundenta. No las ca ma intorc io intr-o zi la el. Si cum am urcat pe deal imediat dupa ploaie, am dau si peste o multime de salamandre. Ele contribuie cu petele galbene in a colora peisajul gri. Floricelele isi aduc si ele aportul. Bine ca mi-ai amintit. Hai sa si scriu un pic despre ea daca tot am pozat-o. Plamanarica creste in paduri, in locuri umbroase si umede, de la ses pana la munte (zona montana inferioara). Ii faina ca face intai flori roz si abia dupa o vreme se schimba in albastru (amu io nu stiu decat culorile de baza, vezi tu cum or fi in realitate). In scop medicinal is bune frunzele. Planta are actiune analgezica, antinflamatoare, diuretica,remineralizanta,cicatrizanta, sudorifica. Cu alte cuvinte e buna in tratatrea bolilor cailor respiratorii, calmand tusea, raguseala. Apoi e buna si la boli de rinichi si vezica si chiar in cazuri de diaree. E buna si-n uz extern ca cicatrizeaza ranile. La infuzie pui vreo lingura de frunze la 250 ml. Bei 2-3 ceaiuri pe zi indulcite cu miere de albine. Pe scurt am zis, ca sa nu ma intind , fara denumiri latine si proprietati chimice peste care oricum treci rapid cu vederea. In rest, planta-i buna, baga de seama si tine-o minte, ca nu-i greu de recunoscut. Dar vezi ca o dat si leurda si urzica. Acu-i momentul sa faci o mancare buna.
Gandul mi-a ramas la o iesire la padure. Una in care sa petrec mai multa vreme acolo.

Sa umblu dupa lasarea intunericului, sa pun hamacul nu stiu unde si sa ma trezesc dimineata in glas de pasarele. Cat imi place de mult racoarea aia, inainte sa dea soarele, sa umplu bratul de lemne, sa pun de-un ceai pe focul ce arde cu putin fum (esentele tari degaja multa caldura si putin fum).

Si pana atunci sa merg la izvoare si sa dau jos camasa (tricou sau bluza in cazul meu) si sa ma spal in apa rece. Descult stau in ea si pe fata si pe corp ma spal energic.

Te revigoreaza complet. Apoi ma sterg cu baticul sau prosopul si sunt treaz complet si mi-e si cald.

Asta este un "tratament" pe care-l aplic si iarna si la altitudine (cu mici si rare exceptii). Apoi cu ceaiul in mana, cu fundul pe bustean, privesc cu se arata soarele dintre trunchiurile groase ale arborilor ce pe vreme ploioasa intarzie stropii chiar si cu o jumatate de ora.

O noua zi frumoasa se arata, cu activitatile propuse dar si cu surprizele mai mult sau mai putin asteptate.

Locuri cunoscute dar si locuri noi de umblat si vazut.

Poteci si fara poteci, deal si vai, plat si accidentat sa vina toate.

Noptile in care urla lupii si cerbii, grohaie mistretii si pasari de prada nocturne scot sunete care iti amintesc ca-i mare diferenta intre a urmari o emisiune tv si a fi acolo la fata locului.

E frumos si gandul, dar mai tura.

Asa ca idee, sa sti ca aceeasi tura se poate expune in diferite moduri de catre persoane diferite. Am auzit vorbindu-se despre aceeasi tura despre care povesteam ceva in genul a ceea ce ti-am zis mai sus, doar ca el zicea altfel, ceva de genul :

" Pai cum sa fie, greu. Am umblat o garmada. Nici pe intuneric nu ne-am oprit. Habar n-am unde ne-am culcat. Nici n-am apucat sa adorm ca dupa 2-3 ore am sarit ca ars, fiare urlau, am crezut ca ne vor manca ( :)) , scuze, ma scapa rasul cand ii aud povestind, n-am ce face, am mare satisfactie sa-i aud, recunosc).

Apoi dupa ce ca am dormit putin ne-am trezit prea devreme si era rece afara si a trebuie sa facem focul. Ce sa fac, am taiat lemne, am despicat, nici n-am apucat sa mananc ceva ca deja parca eram la lucru.

Si dupa ce am luat micul dejun in loc sa stam acolo am strans repede si iar am plecat. Am umblat iarasi o gramada.

Is plin de besici la picioare si am tras si o sperietura groaznica. Am crezut ca ne manca lupii pacolo.

Pai gandeste-te ca eram numa noi doi in padure si habar n-aveam unde suntem. Asta parca era drogat, zambea din orice si se misca relaxat parca era in camera. Cand il intrebam ce facem daca vin la noi, tot imi zicea : dormi ma ! Pai cum sa dorm ?!

Abia asteptam sa ciopleasca ceva ca sa pot sta si eu un pic. In rest, na ce sa zic o fost fain, dar is mai obosit decat am plecat. Pai eu speram sa ma relaxez la sfarsit de saptamana, ... "


:)) Si na, multe alte variante . Unuia ii place ceva, altuia altceva. Dar asa ca idee, daca nu inveti sa-ti extinzi perimetrul de confort o sa ai numa de suferit.

Sesibil omul se plange imediat. Iarna e prea frig. Noaptea prea intuneric. Toamna prea umed, rece si deprimant si nu-s nici macar frunze. Primavara e si umed si rece seara si dimineata. Vara este excesiv de cald si transpiri si cum tie nu-ti place deloc sa transpiri, ... (nu stiu de ce nu-ti place, ca daca ai sti numa un pic, ti-ai da seama ca daca n-ai transpira ai cadea lat, este mijlocul natural de racorire al organismului). Pe ploaie nu-ti palce ca te uzi si ti-e frig. Cand te ninge nu-ti place , cand e ceata nu-ti place.

Nu-ti plac potecile accidentate ca-s obositoare si periculoase, dar nici drumurile forestiere ca-s lungi si plictisitoare. Vrei iarba verde dar urasti sa te uzi pe "papuci" dimineata in roua. Iti plac animalele, numa sa nu le auzi noaptea cand dormi. Iti place sa nu-ti lipseasca nimic dar urasti sa porti greutati in spate.

Iti place confortul la tabere dar ti-e tare lene sa faci orice.

Desigur ca nu despre tine e vorba aici, ci despre cineva imaginar.

Tu sti bine toate lucrurile astea. Si nu ti-e greu nimic, ... sau ?

Indiferent daca da sau nu, sper ca ai prins ideea.

Extinde-ti perimetrul de confort si-ti va fi mai usor in viata la modul general.

Asta te va ajuta sa fi mai ingaduitor cu ceilalti si vei dobandi mai multa rabdare.

Acolo unde altora poate li se va parea greu, tie ti va parea ceva obisnuit. Dar ce tot vorbesc, ca astea sunt doar vorbe si tu poate ca te-ai si plictisit.

Da, sunt vorbe atata vreme cat nu le pui in practica.

sâmbătă, 26 martie 2011

Cugetare

"Cel ce stie arborii pe nume si chiar amanunte despre fiecare in parte are cunostinta.
Cel ce observa si se bucura de vantul care misca frunzele are suflet."

vineri, 25 martie 2011

Cu trupa

Ne-au scos ai mici la padure.
Intrebati fiind pe unde-i drumul, fiecare a raspuns cum a stiut mai bine, ... cu ambele maini : "Incolo,incolo !!"

"Sa sar, sa nu sar, hai ca sar"
Unde-i pasarea ?

"Acolo sus, uite! "

Nu-i suficient busteanul cazut, e nevoie de mai mult exercitiu.

Intindeti va rog o coarda.

Pe jos floricele.
Si acum, la treaba.

Daca focul e aprins, sa pregatim suportul pentru ceainic.


"Io mai pun cate-un lemn pe foc, ca astia nu-s atenti si-l lasa sa se stinga".

Ii bun ceaiul asta, parca o picat la fix.


Seara e mai racoare, atunci focul si ceaiul cald sunt mai valoroase.
Cand am terminat, ne ocupam de foc. Risipim lemnul sa-i piara flacara, iar apoi stingem si cu apa.
Daca tot e sa ne plimbam prin padure si pe intuneric, ce mare lucru sa intram si-n grota.
Aici paianjeni. Buni si aia.
Cu ochii mari sa vedem ca lupul pe intuneric, coboram si lasam padurea in urma. Ii povesteam ca stejarii aia doi au mai bine de 150 de ani, la care asta micu ia auzi ce zice :

"Sti de ce is copacii grasi ? Ca au mult artar in ei".

Iesim la locul din care se poate vedea frumos orasul si unde este si un parc pentru copii.

Ne dam pe tobogane si legan.

Apoi brusc toata lumea isi aminteste de pofta de mancare grozava ce ne cuprinsese.

In drum spre casa planuim viitoarea tura, una mai lunga.

Asa ca nu strica sa scoti mai des copii la padure.

joi, 24 martie 2011

Adu-ti aminte - "Cutit de lucru, nu de vitrina"

Apai asa e. Asta-i cutitul care a cioplit multe linguri si multe treburi in lemn. Multe ture la padure a vazut.
Dovada clara ca un cutit utilizat corect te tine foarte multa vreme este ca dupa toata treaba pe care a facut-o si o face este ca la inceput.
Asa arata cutitul "bun la toate" in viziunea mea.
Cum ziceam, bun la toate nu exista.
Dar e clar ca un cutit cu care sa tai diverse si sa lucrezi eficient nu va avea lama lata de 3 cm, grosa de 5-6 mm si nici lunga de peste 15 cm.
Tre sa sti ca exista o limita peste care controlul lamei se diminueaza.
Intru un pic in detalii.
Cutitul este o prelungire a bratului celui ce lucreaza cu el.
Evident ca la un cutit cu lama lunga nu vei mai avea precizie sa lucrezi cu varful lui.
Cu o lama prea lata nu vei mai putea "lua curba" in lemn si nu vei mai putea lucra la detalii.
Cu o lama grosa sa nu te astepti sa tai usor, fara sa apesi, sa intre "ca-n unt". Imposibil. Cu cat mai grosa, cu atat intampina mai mare rezistenta. Este corect ca unghiul face diferenta, insa pe de alta parte este dovedit faptul ca unei lame late nu i se da acelasi unghi ca unei lame mai subtiri.
In ce priveste manerul, si aici conteaza mult ce anume faci cu cutitul. Si forma manerului se adapteaza dupa cerinte.
Uite, mie mi-a picat bine un maner simplu, lat si plat (subtire) pe care-l manevrez cu usurinta si rapiditate in toate pozitile de cioplit.
La orice tura la padure pot sa tai cu el mancarea, sa prepar, sa curat pestele, etc fara probleme.
Nu gasesc vreun avantaj real la un cutit grosolan. Daca vreau sa despic lemne mari ori sa ma apar, cum zic unii, voi folosi un topor.
Pentru ca multi afirma ca daca e sa iei un singur cutit la tine e mai bine sa fie unul robust. Insa ei omit o treaba si anume ca e mai mare probabilitatea sa ai nevoie de un cutit care sa taie bine si usor, decat de o ranga cu care sa faca parghii.
Si mai o treaba. Curios ca tot oraseanul care iese rar sau deloc se gandeste la ceva mare cu care se apare de urs. Eu zic ca daca pornesti si iesi mai des, ai sa vezi ca "util" inseamna cu totul altceva si ca ursul daca vrea te bate cu cutit si topor la un loc, asa ca motivul ala pica din start.
In plus, cu frica din tine trebuie sa lupti , nu cu ursii. Este acea frica ce porneste din incertitudine, din necunoastere si lipsa de exercitiu. Mintea este de departe cel mai bun mijloc de aparare.
Iti zic, pentru ca e o treaba obisnuita pe care o simte fiecare. Siguranta si linistea ne-o dorim toti. Insa nu asa se obtine.
In rest, sta foarte bine la curea si este cat se poate de usor (undeva la o suta si poate putin de grame cu tot cu teaca).
Teaca simpla din piele de ren te protejeaza si poarta cutitul si ti-l tine fix.
Lama din otel carbon sau cele triplulaminate (cu miez dur) sunt cele pe care le prefer.
Multi sunt nemultumiti de faptul ca oxideaza.
Insa tin sa subliniez ca doar cutitele nefolosite ruginesc. Asa ca daca vrei mai putina rugina, lucreaza mai mult cu el (sau macar unge lama cand sti ca o perioada mai lunga de timp nu-l vei folosi).
Ca pe oricare din ele, il dau si pe asta.
De fapt merg pe principiul ca absolut tot ce am e cu imprumut si o data le voi lasa in urma (practic si daca n-as gandi asa tot asa se intampla).
Si in felul asta nu am absolut nimic ce sa nu dau. In plus asta imi ofera posibilitatea sa incerc si altele,iar pentru tine sa incerci ceva bun.
Evident nu la pretul unui cutit nou ,ci la pret potrivit pentru un cutit bun.
Asa cum il vezi, ai pus mana pe el si ai plecat la padure.
Este ideal pentru cei pasionati de mesterit.
Si nu tre sa-ti faci griji, ca daca meri la picnic si tre sa mai despici vreun butucel pentru foc, n-ar face fata lejer. De fapt o si despicat destui. Evident ca aia de regula e munca de topor, insa de multe ori ies doar cu cutit si fierastrau pliant si-mi fac toata treaba.
Auzi, vad ca pe sambata or zis astia ploaie, amu sa vedem ce-om face.
Si cum "omul mai poate fi caracterizat si prin suma contradictiilor pe care le afirma " e clar ca-mi plac si unele cutite mai groase si mai mari, chiar daca nu le consider la fel de utile.

miercuri, 23 martie 2011

ca sa te gandesti la padure

Am gatat-o. E lingura din cires.
Este aia pe care am inceput-o la padure.
Lingura de marime medie, simetrica, incapatoare si bine gandita.Nici prea plata nici prea adanca, e cum trebuie.
Este finisata si are curba caracteristica care face diferenta intre lingura pentru mancat si aia la care doar stai si te uiti .
Cand ma uit in poze imi dau seama ca e foarte greu sa distingi forma reala a lingurii.
Asa ca am sa mai zic cate ceva despre ea.
Cioplita din cutit si dalta, ea e usoara si rezistenta, comoda si chiar placuta la privit.
Ca fiecare din ele si ea are husa din piele.
Husa este utila atat la transport cat si la depozitare . Si ea e facuta de mana doar cu foarfeca si cutitul.
Catre "varful" cupei e mai plata ca sa poti culege tot de pe orice farfurie.
Acolo unde iti pare ca se ingroasa de fapt este o nervura care ii da taria.
Va trebui sa mai lucrezi si la imaginatie, dar asa ca idee, e mai faina in realitate ca-n poze, poate n-or fi toate asa, dar asta e.
La excursii sau acasa, calatorii sau unde vrei tu, ii bine sa iei lingura ta de lemn, ca nu se stie cand se iveste ocazia sa papi ceva.
Fie ca-i vorba de supe , gemuri, felu doi, desert, n-ai treaba, ... ai lingura de lemn si te-ai scos.
Una peste alta da si mugurul incet incet.

duminică, 20 martie 2011

"Nu confunda luna cu degetul care arata spre ea. Astfel vei pierde toata splendoarea cerului."

Am simtit din plin nevoia sa subliniez inca o data ca omul , noi, in nestiina si incertitudine, in uitare si incalceala deseori incurcam mijloacele cu scopul.
Incurcam mesterul cu mesteritul sau chiar cu uneltele de mesterit.
Unde "bat" cu astea?
Pai tot mai des vedem ca omul apreciaza mai mult ambalajul decat produsul. Mai mult unealta decat ceea ce poate face ea.
Si mergem pana intr-acolo incat apreciem mai mult creatia decat Creatorul. Ba chiar le confundam.
Sa fie asta intelepciune sau inversul ei ?
Cand iti este sete tare, doresti cana sau apa ? (stiu ca tanarul din ziua de azi e ager la minte si va spune: " doresc cana cu apa", ... insa ai grija ca acea agerime sa nu te departeze de subiect, ci sa te aproppie)
Mai bun e focul decat unelete cu
care-l obtii.
Fara nu ele nu ai foc, asa-i.
N-am zis sa le desconsideri, am zis doar sa nu condunzi si sa sti ca ele nu sunt altceva decat un mijloc de a obtine ceea ce ai nevoie.
Iti place sa faci cumparaturi, dar nu apuci sa folosesti lucrurile poate nici macar de 3 ori. Vezi altceva si ti se trezeste o alta dorinta.
Nu stiu cum numesti tu asta, dar eu ii zic sclavie.
O dorinta inutila, pentru ceva nefolositor.
Treaba o poti aplica unde doresti. Eu ma leg de unele lucruri doar ca sa exemplific, atat. Dar tu poti sa aplici in viata ta exact acolo unde sti bine ca se potriveste.
Vad cum ne dorim si ne luam (facand eforturi reale) masini, calculatoare, biciclete, haine, etc, din ce in ce mai noi, mai performante. Nu trece multa vreme si ne mana iarasi stapanul (dorinta) sa luam ceva si mai bun. Dar nici macar de ce am avut nu am beneficiat la maxim , ... in vreme ce altuia ii lipseste caldura, hrana, chiar apa potabila.
Concluzie : fie ca-ti place fie ca nu, asta nu-i altceva decat EGOISM si NEBUNIE.
Iti spun, pentru ca (poate) fara exceptie toti trecem prin asta. Doar pentru ca ne-am invatat sa schiopatam, nu inseamna ca mersul drept a devenit nefunctional !
Intelegi ce zic ? Incepi sa prinzi ideea? Sigur ca intelegi. Nu neaparat accepti, dar sigur intelegi.
Nu mai generalizez si caut sa ma intorc la padure.
Daca dezvolti pasiune pentru hamac si nu pentru iesiri in natura sau pentru cutit si topor si nu pentru taiatul cu ele, ii bai. S-au pervertit lucrurile si ceva in minte s-a stricat.
Sa iubesti mai mult cadourile decat pe oamenii ce ti le ofera, mai mult banii decat parintii, mai mult tehnologia decat ceea ce poate ea sa-ti ofere, ...
Am vazut oameni ce tin mai mult la o masina decat la alt om !
Ai dreptate, iar am deviat de padure.
Se nasc discutii lungi despre nimic. Vezi bine cum suntem in stare sa discutam ore intregi despre un echipament anume (vezi forumurile si te convingi), dar ne lipsesc informatiile cu adevarat importante.
Uiti sa iesi in natura si parca toate sunt straine acolo. Ne simtim intrusi in padure, dar in loc sa invatam despre asta, ne pierdem vremea in accesoriile de tot felul.
Pe scurt iti place mai mult sa-ti cumperi ceva echipament si sa uiti la el dupa care te plictisesti si-ti iei altul, decat sa iesi in natura.
Echipamentul cel mai bun nu face altceva decat sa faciliteze, sa completeze si sa te aduca acolo unde fara el fie ti-ar fi greu fie imposibil. Atat.
Invata sa-ti pui lucrurile in ordine.
Nu ma intelege pe dos, nu zic sa umblii cu mainile in buzunar, nu zic sa nu investestesti in ceva bun, ci zic doar sa pui "lucrurile" in ordine la nivel mental.
Stiu ca preferai sa vezi cum se face ceva decat sa citesti insiruiri de cuvinte pe care pana maine le uiti, dar sa sti ca cel mai important accesoriu este mintea ta. Daca nu investesti in ea mai mult decat in celelalte, ... fie toate nu-ti vor folosi la nimic, fie iti vor folosi intr-o masura foarte mica.
Dar ma gandesc ca daca si numai unul singur citind, se regaseste in categoria asta si isi schimba modul de gandire raportandu-se cum ar trebui, am reusit ceva.
Nu uita ca modul in care te raportezi la tot ce-i in jurul tau are directa legatura cu ceea ce va urma in viata ta.

sâmbătă, 19 martie 2011

Totdeauna ai motiv sa iesi la padure

Daca afara e ploios si rece, pe deal ceata pe munte ninsoare, inseamna ca nu-i bun de umblat.
Dar ii bun de mesterit.
Cand ies pe ploaie iau cum mine si tenda.
Si aca daca tot o am la mine, am zis sa-ti arat macar cateva din modurile in care se poate folosi.
In functie ceea ce doresti sa faci , iti adaptezi si tenda.
Una tine bine la ploi tari si vant, alta pozitie e mai comoda si-ti poti aseza masa si scaune sub, alta e buna sa stai noaptea in fata focului. Una e foarte bine aerisita si tot asa.
Desigur ca mai sunt si alte moduri, pe care nu am mai avut vreme si nici n-am vrut sa le mai pozez.
Tot din tenda poti face si hamac bun. Dar nu cum ai crede, nu unul improvizat, ci unul bun, standard, insa acum nu am avut in plan sa-l fac. Alta data. Asa ca idee, nu dureaza mult, dar am iesit ca sa cioplesc, nu sa ma joc cu tenda.



Tai trunchiul cu fierastraul.
Despic cu toporul si scot o scandurica. Apoi fac crestaturile din fierastrau.
Cu cutitul scot afara ce nu vreau sa ramana.
"Coada de randunica". Si nu-ti mai trebuie cuie.
Fara multe finisaje sau masuratori fac repede din topor patru picioare pentru scandura aia.
Potrivesc, tai la nivel, le bat si gata.
Asta-i. Acu nu tre sa mai stau in picioare.
Scaunel solid, fara cuie, sfori, etc. Nu-ti trebuie alte scule decat iei oricum cu tine cand mergi la padure (fierastrau, topor, cutit).
Ploua marunt,ii bun asa.Ploaia e buna, creste verdeata.
Cioplesc o lingura de cires.