joi, 28 aprilie 2011

lumina si LUMINA

"Fabricăm lumânări pentru a ne bucura de lumină, învăţăm pentru a obţine lumina adevărului; prima luminează locurile întunecoase ale casei, a doua, inima omului"

miercuri, 27 aprilie 2011

cioplim de placere

Cum am un pic liber cum ma bag sa cioplesc. Cand n-am liber caut sa-mi fac.
Cateodata lucrez la mai multe deodata.
Cana si lingura sau doua cani, un cutit si o lingura, cand cum.
Cand iau pauza la una lucru la cealalta.
Ma opresc dupa o vreme sa privesc, sa gandesc.
Nu-i bine (si nici nu prea merge) sa cioplesti continu ore fara pauza.
Tre sa mai privesti si-n alta parte, altfel risti sa nu observi defectele ce se nasc progresiv.
E ca atunci cand iti creste catelul si tu fiind langa el nu prea observi schimbarea insa celui care nu l-a mai vazut de luna trecuta ii sare in ochi imediat (catelul, ... nu cu dintii, ci doar imaginea lui).
Ca tot ziceam de caine, uite-l si pe Tom asta.
Si el studiaza ciontu de miel inainte sa-l ciopleasca.
Ma gandesc si iti zic si tie, ca tre sa-ti placa ce faci si in timp ce faci.
Daca in timp ce lucrezi, un ochi iti este deja atintit la produsul final si sfarsitul muncii, nu-ti mai ramane decat un singur ochi sa vezi ce muncesti.
Concluzie - simplu si evident - cu doi ochi vezi mai bine decat cu unul singur.
Ti se intampla de multe ori sa nu-ti iasa , sa crape sau sa gresesti.
Atunci adu-ti aminte ca tu faci ce faci de placere si gasesti bucuria si atunci cand faci nu doar cand ai terminat.

plimbare in zi de sarbatoare

Este o zi speciala azi.
Este duminica si e pastele.
E o zi deosebita pentru ca aduna foarte multe conditii atat de greu de indeplinit.
Suntem in viata, avem mintea si trupul relativ sanatoase, e timp frumos si suntem si aproape de munte.
A dat Domnul de ne-am reintalnit.
Si te gandesti, ce mare lucru ?!
Pai e mare lucru, ca daca ti seama de tot ce se intampla cu si fara stirea noastra, daca ai face un calcul, sansa sa faci ce-ti doresti e infima.
Nota: A nu fi constient de nenorocire nu inseamna nicidecum a fi imun la
ea.
Ca sa nu zici ca deviez prea mult, ma intorc la ideea de baza.
Dupa o alergare sanatoasa prin munceii Retezatului, urmeaza o zi cu plimbare relaxanta in racoarea vaii.
Aici ape repezi izbesc bolovanii si trunchiurile, ingrosand stratul de depunere si facilitand formarea muchiului.
Dacii , al mare si al mic , imi sunt calauze.
Valea e pe placul nostru. Poteca se termina si ramane doar malul abrupt.
Pe jos crengile si pietrele sunt camuflate cu un covor din frunze de fag. Ma si ce aluneca alea, ai ai.
Grija, ca altfel ajungi prea repede jos, ... si pe componente.
Si pesteri.
Unde pesteri, acolo si pietre faine.
No iacat-o . Cascada a mare.
De acolo urci pe langa perete si cu un pic de catarat dinasta batranesc ajungi pe o brana si la intrarea pesterii.
De aici toata valea se deschide ochiului. Loc bun de odihna si ferit de ploaie, ... poate nu si de fulgere.
Asa frageda cum ii, frunza de fag o poti manca amestecata in salate cu alte verdeturi.
Iar pe final de zi vreau sa raman cu imaginea locului. Cu muschiul ala fain si apa rece, buna de baut.
Apropo de apa.
Nici nu realizam ce binecuvantare avem sa traim intr-o tara in care apa este din abundenta.
Nu-i putin lucru sa ai izvorul aproape.
Sau sa dai doar drumul la robinet si minunata licoare sa umple ulceaua.
Sunt foarte multe zone pe glob, unde oamenii nu au apa de baut si nici de spalat, dar mai izvoare dinastea .
Una peste alta avem mult si apreciem putin.
Un proverb chinezesc zice ca :
"Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului".
Iar altu zice ca :
"Cine are cât îi trebuie, este un om bogat"
Traducere - (si totodata concluzie) descopera semnificatia "atat cat imi trebuie". Fi flexibil si nu uita ca cu cat de descurci cu mai putine, cu atat mai puternic esti. Cu cat ai nevoie de mai putine proteze cu atat mai multe cunostinte detii.
Asa ca te las cu ultimul :
"Profesorul deschide uşa, dar trebuie să intri singur".
(oricine si orice de la care poti si vrei sa inveti poate fi "profesorul")

Inca una cugetata

"Acela care cere iubirea nu este decat un cersetor, ... si inca unul egoist.
Insa acela care o ofera merita sa o si primeasca. "

marți, 19 aprilie 2011

parca la fiecare in parte am o surpriza

Nu simt rutina aproape niciodata cand cioplesc o lingura.
Desi in general am un plan concret si chiar o schita gandita, de foarte multe ori deviez si ma las dus de ce dicteaza lemnul.Si asta numa asa de curiozitate, sa vad unde vrea sa ajunga, ce anume vrea sa iasa.
Din lemn de jugastru am cioplit-o.
Am facut-o cu gand s-o dau cuiva anume. Amu na, sa vedem daca ii place.
Lemnul l-am luat de la copacul ala de-i rupt din 2009, in Cheile Carasului.
Acolo am "semifabricat-o".
Dar am cioplit-o cu o saptamana mai tarziu, tot la padure, dar in Cheile Nerei.
E o lingura tot de marime medie, incapatoare, mai adanca un pic, buna la zeama si nu numai.
Husa din piele are fiecare lingura pe care o fac, asa ca si asta are.
Forma e potrivita ca sa manci bine si sa scoti din borcane cu ea.
Simpla am zis sa fie si asa am vrut sa o fac.
O sa vezi ca la transport e bine sa la ea si husa.
Despre cioplit ti-am mai povestit si despre finisat cat de cat.
In rest e cum o vezi.
Am cautat sa o fac diferita de altele dinaintea ei. Si interesant, ca nu mi-am batut capul mult, ci pur si simplu m-am lasat ghidat si ea parca a iesit singura afara din butuc.
Incept sa cred ca in multe lemne sta cate-o lingura anume , ce-si doreste sa iasa la lumina.
(de multa vreme ziceam, dar incet incet incep sa si cred)

sâmbătă, 16 aprilie 2011

hai sa iesim un pic

Rece si umed. Atat ii de fain ma ! Umblu pe poteca inmuiata de ploaia de ieri si ma gandesc ca vremea asta e numa buna sa creasca frunza.
Sti tu, temperatura aia care-i numa buna sa umblii, dar ii rece cand stai. No, asa-i acu.
Nu trece mult de cand am intrat in padure si in stanga vad caprioara, una mare si zdravana. Ma da ce viteza are si ce salturi baga. Si nu-si rupe picioarele , nici macar nu si le suceste. O privesc asa la 360 de grade, ca face un rotocol mare in jurul meu. Practic de sus spre stanga, apoi trece valea si iar in sus. Pe jos floricele, albe, galbene, albastre , roz. Si florile ca si arborii sunt inrudite.
Sunt multe care fac parte din aceeasi familie, dar difera forma frunzelor, uneori si culoarea sau numarul petalelor.
Amu nu-s expert la plante , le invat asa din zbor, ca daca tot trec prin padure am zis ca-i bine sa stie omul ce si cum. Asta ma gandesc ca-i tot din neamul Ranunculus . Eu zic ca-i Ranunculus Acris, (oricum Mita le stie mai bine) .
Astea din neamul lor cam toate-s dale bolunde. Nu-i bun sa le manci, ca-i bai.
Unele ai vazut, daca le consumi cand si cum trebuie is bune, dar daca nu sti, e mai bine sa cauti hrana ma prietenoasa. Dar asa ca idee sa sti nu exista absolut nici o planta pe care sa nu o poti intrebuinta.
Toate sunt bune la ceva, chiar daca noi nu detinem informatiile necesare.
Dintre speciile toxice, multe sunt bune pentru uz extern in tratarea diferitelor boli de piele, altele sunt bune la ceaiuri daca sunt culese la timpul potrivit.
Pai nu merg mai departe de povestea cu cartoful.
Cum au murit o gramada de oameni care au mancat fructul, ... fara sa stie ca doar tuberculul e comestibil.
Imi aduc aminte de anul trecut, ca o plouat ceva mai mult ca-n alti ani si s-a imboschetarit puternic padurea. Oriunde mereai era bine sa ai maceta cu tine, ca te agatau spinii "de pleoapa".
Asta cu pleoapa am zis-o ca mi-am amintit de Sebi. Are el o fobie cand mere cu trenul, sa nu stea cu capul prea inafara ca-i agata vreun spin pleoapa si ramane fara ! :))
Oricum nu-l sti pe Sebi, ... amu na, ce daca, ca nici pe ailalti de care-ti ziceam nu i-ai stiut si amu ii sti !
Si ce fain e acu sa te plimbi (si mai ales sa alergi, ca de plimbat poti si mai incolo) cat ii spinu si buruiana mica, nu-ti agata piciorul.
Mai sus un pic, la intersectie, in crengi, statea catelul ala de era mort, putred in poteca iarna trecuta.
Imi aduc aminte ca peste el curgea apa paraului si jos erai poate tentat sa bei apa curata de izvor fara sa-ti imaginezi ca 2-300 m mai sus ...
Nota - fi foarte atent de unde bei apa, ca dincolo de ce vad ochii mai is si altele (inclusiv bacterii).
Recomandare - daca apa nu iasa de sub stanca sau de sub pamant chiar acolo unde esti, mai bine fierbe-o inainte sa o bei (daca ai posibilitate). In felul asta eviti sa te expui in mod inutil riscului.
Amu nu-mi spune mie ca ai baut apa de peste tot si din baltoace cu mal si mai stiu eu de unde si n-ai avut nimic.
Ca si eu am baut (n-am avut incotro), dar asta nu inseamna nimic, ... decat poate faptul ca ignori o treaba esentiala.
Revin la catel.
Oricum, statea acolo cocotat pe creanga, ma gandesc ca nu so fi suit singur, careva lo ajutat. Dar na, parea fericit,asa am plecat mai departe.
Din mai multe m-am oprit la Toporas. Pai pe asta cred ca-l sti de mic.
Asta are in el acid acetil salicilic (sti tu, ca aspirina).
Planta mai are (evident) si multe alte denumiri (inafara de cea stiintifica) dar imi place sa-i zic toporas.
Frunza si floarea are proprietati expectorante, antinflamatoare, diuretice, tonice si laxative.
Ii buna in tratamente de bronsita , infectii urinare, reumatism, exeme, etc.
Din frunze poti obtine culoare, cu care in trecut se vopseau fibrele naturale.
Mancate cum si cat si cand trebuie, frunzele is bune la salata.
In rest ii bun si pentru dureri de cap si dureri reumatice. Dar ca orice medicament, tre sa respecti doza.
Nota - invata si doza si modul de intrebuintare, nu doar specia.
Atentie ca si asta ii toxica, contine alcaloizi nebunesti, asa ca nu baga prea multa.
Oricum e frumoasa si la privit.
O data ajuns la bustean, ma apuc de treaba.
Inainte de asta insa, nu pot sa nu remarc cum in caderea lui a faramat tot ce era in calea.
Tai, despic, pregatesc.
Am cana restanta, dar si ceva linguri in plan.
Sa vad numa cand si cum ma apuc de ele.
Oricum, la intoarcere, iar vad o caprioara.
Ma opresc un pic si o vad cum fuge, dar sa auzi numa ce bombanea.
Apoi nu la mare distanta aud alta.
M-am oprit si am sezut sa le ascult.
Au ele o vorba unele ceva de genul unui "latrat". Habar n-am ce ziceau, dar isi raspundeau una alteia, parea ca se inteleg bine.
Si "observam" cum se deplasau pe verand intr-o parte si-n alta numa dupa sunet.
Asta a fost ieri.
Azi, am dat o tura de alergare in Certej cu Luci si iar am vazut doua.
Ne-am bagat si pe salbatic, increngaturi, lapiezuri, doline si avene.
Tare faina-i zona aia, numa sa nu-ti rupi vreun picior sau sa-ti infigi vreo creanga-n piept sau in ochi, iti pica vreun fag in cap,sa nu te impiedici sa-ti spargi genunchiul in vreun colt de stanca, etc.
Ca daca nu poti sa misti, greu te gaseste cineva.
Si daca esti singur, e chiar demoralizant. Zic singur, pentru ca foarte multe ture le fac singur si ma gandesc ca poate si tu iesi mult singur.
Asa ca fi cu bagare de seama si anunta pe cei apropiati cand si unde pleci.
Si mai mult, ramai pe poteci, ca pacolo tot mai trec oameni cand si cand.
Lasa acasa un bilet cu zona in care urmeaza sa mergi si un timp estimativ.
Eventual lasa pe bilet si vreun numar de telefon al unui prieten apropiat care stie zona respectiva si care te poate gasi mai usor (si daca-i cazul sa indrume salvatorii).
Una peste alta asteptam cu nerabdare o tura mai lunga la padure.

joi, 14 aprilie 2011

in loc de titlu - o tura pe nerei

S-au anuntat si ploi, dar n-a dat strop.
Ei au in fiecare an tura cu barca pe Nera.
Asa ca avem cer variabil, mai mult senin.
Seara ajungem, chiar la lasarea intunericului.
Fiecare isi alege culcusul unde doreste.
Pana aici. De aici incolo merg mai departe.
Stiu un parau fain la numa vreo 40 de minute de mers. Acolo, in padure pun hamacul intre doi arbori si gata.
In toiul noptii se porneste vantul.
Intai crengi, apoi arbori incep sa cada.
Tenda s-ar fi umflat ca parasuta daca n-ar fi fost dispusa lateral fata de directia vantului.
Noaptea trece, ... vantul nu.
Dimineata iau apa proaspata de la izvorul pe care-l vezi, culeg si niste menta proaspata. Despre ea am mai scris si probabil voi mai scrie.
Imediat fac focul .
Dupa ce gat cu rutina de dimineata (spalat, mancat, adunat, etc), pornesc la drum.
Dar nu umblu mult ,numa cativa zeci de metrii si ma opresc.
Constat ca zgomotele ce acompaniau rafalalele, pe langa arborii ce se rupeau si bolovanii ce cadeau de sus, erau si segmentele din puntea ce face posibila trecerea de pe un mal pe celalalt.
Trec doar pe cablu, in vantul ce balanseaza resturile.Mai greu cu rucsac decat fara.
Asa. Pe partea cealalta tanti strig la nenea in gura mare. Mita era si el acolo.
Na bun, pescuim segmentii de punte de 2 m fiecare , imbibati bine de apa. Tragem pe un mal, apoi vin baietii cu barca si-l duc pe malul al bun.
In rest, fiecare merge cum poate , unii pe apa, altu pe uscat.
Padurea cu frunza mica si chiar cu muguri, dar pe jos covoru-i gata asternut. Intre darpanaturi, uite si un pod nou nout (de fapt are si el cred ca vreo 2 ani). Sub carpenul cazut - ariciul.
Pentru cei ce merg in nerei, atentie ca la Vogiun nu se mai trece pe punte.
Lemnu-i daramat si un cablu e rupt.
Cu alergarea in nerei s-a termint (cel putin pentru o vreme.
Potecile sunt imboschetarite si blocate de copaci cazuti si crengile adunte de viituri. Prieteni nostrii de la parc (-ul national ...) ar dori sa le platesti taxa de vizitare dar n-ar pune mana sa faca absolut nimic.
De fapt daca ma gandesc bine, probabil ca cei de la parc n-au pus piciorul in viata lor pe potecile astea.
Urata treaba. Iara s-au facut angajari pe pile. Pacat de baieti capabili ce au ramas de-o parte si care ar fi facut treba cu devarat. Asta e, ne-am resemnat,...ca ni-s fraieri.
Acu ma astept la contre, ... de parca mi-ar pasa, ca oricum asa este cum zic, nu invers. Cine nu crede, mearga sa vad cu ochiu lui.
Personal recunosc ca ma bucur de mai mult salbaticie si de faptul ca mai putini umbla paici.
In rest tuneluri ,unele mai noi, puscate cu dinamita,altele cica chiar din vremea romanilor ( nu românilor).
Daca te gandesti un pic, cheile astea sunt printre cele mai faine din tara. Si inca o treaba faina e padurea din dreapta, care e o imensitate, o intindere cu arbori si arbuti,lapiezuri si avene,pesteri , fauna si nu le umbla nimeni.Dealuri si vai numa bune sa ratacesti cateva zile. Acu, sa vedem floricica galbena.
Salatica sau untisorul, infloreste in martie -aprilie.
In padure gasesti destula ,pe langa ea si rudele ei
(alte flori din familia Ranuculaceae).
De la planta asta sunt bune frunzele inainte de inflorire.
In rest, intreaga planta e toxica.
Capeti bai mare , pana la paralizie daca manaci destula.
Se alege untisorul si se spala, si se pastreaza doar frunzele care se pun la fiert in apa cu sare. Se strecoara untisorul si se toaca marunt. Se pastreaza zeama ramasa, iar separat se caleste ceapa verde taiata marunt, se pune zeama in care a fiert untisorul si se fierbe din nou. Se adauga mararul verde tocat, untisorul, se acreste dupa gust cu sare de lamaie. Se da ciorba deoparte, se lasa sa se raneasca putin si se drege cu ouala batute.
Ai nevoie de astea :2 legaturi de untisor
2 legaturi de ceapa verde, 1 legatura de marar, sare de lamaie, 2 oua.
Supele si ciorbele care contin frunze de grausor (untisor) sunt considerate a fi superioare celor de macris, urzica sau spanac, intrand in randul delicateselor in Anglia.
Frunzele tinere si proaspete de untisor sunt antiscorbutice, antiastenice si depurative. In stare frageda combat astenia de primavara si ajuta la refacerea calitativa si cantitativa a sangelui, drenandu-l in acelasi timp de toxine. De asemenea, curele cu frunze de untisor, amelioreaza circulatia venoasa, fiind folositoare in dietele adjuvante tratamentului varicelor, hemoroizilor şi a bolilor de piele.
Dar atentie, nu consuma mai mult de 100 de grame de frunze pe zi.
Ceaiul (de fapt infuzia) din frunze si radacina (recoltate in mod obligatoriu inainte de inflorire) e bun si se pune peste o lingurita de planta la o ceasca de apa clocotita. Dupa racire se foloseste pentru spalaturi in atenuarea durerilor in contractiile dureroase ale hemo­roizilor .
Apoi ai potecile daltuite, pe alocuri cu balustrade de cablu, ca nu care cumva sa cazi in valtoare sa te spele raul.
Dupa o noapte si o zi de vant , se mai linisteste.
Asa ca in noaptea asta aud si cerbul. Aleg locul strategic, langa izvor bun si ferit de copacii morti si crengile uscate ce stau sa cada. Pe de alta parte urmaresc sa am lemne pentru foc aproape.
Ziua incepe cu dimineata si dimineata cu ceaiul.
Ma adancesc cativa km in padure.
Aici gasesc si locurile in care vanatorul sta la panda si cand se iveste ocazia, pusca mistretul.
La cel mult 40 de metrii in fata, ditamai baltoaca namoloasa scurmata de mistreti. Miros "imbietor" lasat de ei, si poteci ce dau taman in valea asta.
Na, ia sa vad, florile astea din poza nereusita ce is ? Stii ?
Baietii vaslesc de zori, ca raul asta nu ofera multe repezisuri. Obstacolele
sunt reprezentate prin copacii cazuti.
Dar na, ii fain s-asa.
Ma gandesc sa revin, inarmat cu mai multe zile libere, sa intru mai adanc in padurea aia.
Raman cu gandul la norii albi ce contrasteaza in mod placut cu albastrule de cer si verdele crud ce va umple padurea in scurta vreme.

marți, 12 aprilie 2011

Diferit de altele

Privit din fata e ca orice cutit . E un cutit bun. Iti ziceam mai demult ca omul mai reprezinta si "suma contradictiilor pe care le afirma". Si ti-am mai zis ca desi cutitele scandinave imi plac cel mai mult si grosimi ale lamelor cuprinse intre 2-3 mm, totusi ziceam ca-mi plac si cele "grosolane". Ei bine despre asta-i vorba aici.
Forma lamei mi-a placut de la inceput.
Unghiul bun si varful ascutit bine, tais scandinav, merg la fix la padure.
Manerul comod, aspect placut.Si niturile alea cu gaura-n ele is interesante.
Merge foarte bine la munca grea, bruta, la taiat masiv si despicat lemn, dar face treaba buna si la mancare.
Acu hai sa te surprind, ce are el si nu au majoritatea este grosimea - 6 mm !!!
De fapt este la polul opus fata de tot ce consider eu practic (in materie de grosime ) la cutite.
Dar nu ma pot abtine sa nu ma distrez cand ii vad pe toti cum la inceput se uita obisnuit si-l cer. Cand il tin in mana se minuneaza.
"Ma da cat ii de greu ", si cand se uita la gosime , ... :)) .
E un "monstru". Dar sti cum intra ? Cu el pot ciopli fara probleme o lingura. Acu na,, dupa ce inveti cat de cat sa le cioplesti, le cam faci cu oricare, ... dar nu cu oricare la fel de repede, de bine.
In plus ai o senzatie aparte sa tai legumele in felii foarte subtiri, desi el e supergros.
Apai sa vezi numa ce lejer taie parul. Si ca sa nu uit sa mentionez. Dupa 3 zile de taiat si despicat, in mancare si-n lemn, inca mai lua parul (agata ce-i drept, ... dar ce vrei ma ! ). Gandeste-te ca nu am luat la mine nici o scula de ascutit.
E genul de cutit pentru cei ce doresc sa-si ia o grija.
Uite, ti l-am pus comparat cu unul de 3 mm grosime.
De taiat taie, nu pot sa contest, iar forma lamei, curba si unghiul de ascutire imi spun ca mesterul (C. S.) lo reusit.
Daca treci peste treaba cu greutatea , ai in mana un cutit fain. Daca nu, iti recomand varianta de 4 mm.
In orice caz, oricand prefer unul facut de mester decat unul de fabrica.
Aici doua la fel nu iasa. Ce ai tu altu n-are.