duminică, 30 octombrie 2011

o data pe an, o data in viata

Te simti ca un intrus ? Pacat, n-ar trebui.
Inseamna ca ai uitat sau mai rau , ca n-ai stiu de unde iti tragi "seva".
Una peste alta te indemn sa parasesti macar si pentru putin betonul lipsit de viata si sa pasesti pe covorul moale si cald de frunze si crengute.

Aici e desisul. Padurea are mari portiuni ce par a fi neatinse (de fapt ei le numesc paduri virgine).
Vezi trunchiuri imense cazute, ce au rapus in picaj pe cei marunti. In diferite faze de descompunere, lemnul si frunzele pe langa faptul ca imbogatesc solul, hranindu-si semenii, mai emana si tot felul de miresme care mai de care mai interesante.
Perceptiile difera. Ca sa zici ca-i frumos si sa iti si placa cu adevarat, tre sa te calesti o tara. In sensul ca pana ce ajungi sa vezi locuri dinastea ai de umblat. Apoi deplasarea paici nu se face pe poteci si drumuri . Daca vrei sa vezi pe unde umbla lupul si cerbul ,tre sa mergi ca ei, pe unde umbla ei. Si adevarul este ca dupa o zi de mers sau doua prin paduri dese, ti se bucura ochii cand iesi la cate-o poaiana mai luminata.

Pe de o parte daca te deplasezi cu un km/h nu ajungi niciunde. Dar daca incerci sa grabesti un pic pasul, tufele de zmeur ce acopera bustenii, pietrele si crengile de pe sol, te vor agata imediat.
Poti sa admiri peisajul, poti sa-i asculti glasul , dar n-a voie sa "dormi" pe tine. Daca calci stramb aici, ori iti cade vreo craca de fag in cap ii bai. Distantele is mari si daca esti beteag, devin si mai mari.
Si ma gandeam, ca ma intreba cate unu - "ma da inteleg ca-i fain la munte, da la padure ce vezi ?"
Pai uite care-i treaba, la padure poti face drumetie exact ca-n golul alpin. E tot munte, dar mai jos. Muntele are si padure pe el.
Ca sa zic altfel, padurea este partea vie a muntelui (organica).
Si ma gandesc ca sunt atatea aspecte de inteles si aprofundat aici.
Intr-o tura , in fiecare drumetie de fapt sunt lucruri noi de observat si invatat. Am inteles ca Cel ce a creat natura - Tatal (ce-mi place sa zic asa, pai e de moral sa stii ca nu esti singur si cand aparent esti singur) , a facut lucrurile atat de bine incat tot ce moare o face cu folos pentru cei ce traiesc acum si pentru cei ce vor veni dupa (si nu ma refer doar la viata vegetala).
Imi aduc aminte de indian, de omul de care zici ca-i primitiv, dar care dupa ce a vanat (ca sa manance, ca sa nu moara, nu pentru placerea de a ucide, cum multi astazi - sport !!!) era constient ca acel animal s-a sacrificat ca el sa mai poata trai o vreme si stia ca si el cand va muri va fi hrana pentru altele. Stia sa fie multumitor pentru ce a primit, chiar daca a trudit sa obtina.
Si de aici nu tre sa iei doar ultima parte sa zici ca-i nasol sa te mance ursu sau ca tre sa alergi si sa vanezi, ca nu despre asta-i vorba. Ci mai de graba despre gandul efemeritatii, care pentru multi astazi este complet strain.
Omul fara minte, ce acum traieste ca si cum niciodata n-ar da piept cu moartea, ... dar care a murit ca si cum n-ar fi trait niciodata (cu adevarat).
Iarasi raresc (cern) oamenii acum. Unii nu inteleg nimic, altii nu accepta, altii stiu prea bine treburile astea, ... dar mai e si o mica categorie care simt ce simt si eu, ei bine lor le-am zis acu.
Si unul zice ca-i prea multa filosofie, ca tot ii da asta cu viata si cu moartea. Pai asta e realitate, nu inchipuire. O data te nasti, o data mori si o data traiesti.
Dar spre deosebire de nastere si moarte viata e un proces continuu ce are doar inceput. Si daca te plictisesti ori nu-i pe intelesul tau, nu te ingrijora, fiecare din noi avem treburi pe care nu le intelegem (de fapt pe cele mai multe nu le acceptam).
Gandul mortii (portii) nu face altceva decat sa te responsabilizeze si sa te faca sa traiesti mai intens, mai real, sa percepi unele valori ce altfel nu le-ai percepe (de ce nu, sa apreciezi).

Si daca is boscheti si treci prin ei, platesti pretul. Fie spini , fie scaieti, nu pleci cu mana goala. Io i-am luat pe pantalon si acolo au ramas pana a 2 a zi acasa. Ca trebuia sa scot unu cate unu si numa de asta n-aveam vreme.
Diminetile la padure sunt unice. Nu-i un loc ca altu si nici foc mai bun decat focul in diminetile cu temperaturi negative.
Totdeauna cel mai bun mijloc sa te incalzesti ramane miscarea. Incepi sa faci exercitii ori sa lucrezi si te incalzesti fain. Dar e important sa incepi progresiv.
Pana ce cari, tai si despici lemnul, te-ai si incazit. Numa bine dai jos o haina.
Hidratarea - nu incerc sa fiu elevat (ca nu sunt),dar am observat ca acu multi nu mai zic - "beau apa" ci zic "hidratez" : )) , ci spun asa pentru ca scopul tocmai asta este, sa hidratez, ca atunci cand ma hranesc, de fapt mananc, dar nu cu scopul de a satisface papilele gustative ori vreo pofta anume, ci pentru a avea energie .
Dimineata pe stomacul gol e bine sa consumi apa sau ceaiul neindulcit (sa nu fie prea rece, dar nici fierbinte). Mai faci ce faci si pregatesti micul dejun.
Fiecare mananca ce vrea, ce stie si ce are. Dar pentru ca unii ma inteaba ce-i bun sa mananci in ture, am sa raspund doar ce mananc io la micul dejun.
In primul rand nu sar peste micul dejun. Uneori e singura masa pe care apuc so mananc in ziua aia. Dar de cele mai multe ori mai mananc seara cand ajung sa pun iarasi tabara.
Cand mananc o fac cu gandul ca de acolo imi trag energia pentru toata ziua.
Lege - niciodata nu mananc carne si grasimi animale dimineata (afara de cazul in care n-am de ales, ca nu am absolut nimic altceva) . Astea se digera de la foarte greu la deloc, depinde de efortul pe care urmeaza sa-l depui ( am zis si "deloc" pentru ca uneori daca faci efort mare, ai ori diaree, ori vomiti, ... dar na, daca n-ai facut efort mare, din povesti nu ma intelegi).
E nevoie de alimente care se digera usor si care furnizeaza energie cu eliberare si rapida si lenta.
Ai observat sau nu ca dupa o masa (pe care tu o numesti - ) copioasa te ia si somnul si frigul (frigul daca esti afara, nu in casa langa soba). Ei bine numa de asta n-am nevoie la excursie inainte sa pornesc la drum. Deci nu prajeli, nu grasimi.
Sa nu faci confuzie, sa crezi ca lansez "retete" de mancat in excursie, aiurea, asta fac io, tu faci ce stii. Dar sa stii ca daca vei trece de ideile preconcepute, vei vedea ca poti functiona mai bine cu alimente dinastea. In sensul ca elimini si neplacerile digestive, vei fi si in forma, te simti si usor la mers.

Adevarul este ca nu aleg locuri anume ca sa dorm. Umblu si dupa lasarea intunericului, indiferent ca-s cu tine ori sunt singur. Cand cred ca-i momentul sa ma opresc, abia atunci incep sa caut o zona mai primitoare.
Noaptea asta am facut un foc mic la care sa beau un ceai cald, sa ascult sunete si sa ma schimb in haine de dormit la caldura lui.
N-am mai pus nici o tenda , ca sa pot vedea stelele. Sufla un vant rece, ce face toate frunzele sa fosneasca. Stelele se vad foarte bine, ca luna nu-i.
Adorm doar cu un ochi si un nas afara, ca-i temperatura de inghet.
Acu sti cum ii, de voie de nevoie incepi sa cauti solutii.
Eu cand merg cu hamacul am doua carabiniere dinalea mici si usoare pe care le folosesc ca sa rup "legatura" dintre cordelina de ancorare si chinga hamacului. Daca ai iesit cu hamacul si ai prins ploi mai tari, ai putut observa cum apa se absoarbe in cordelina ca printr-un fitil si o transporta pana in hamac, udandu-te in cele din urma. La hamacul meu, la tipul asta de prindere nu mi s-a udat nici fara carabiniera, ca la asta chinga trece pe sub el, iar hamacul e impermeabil. Dar la aproape toate celelalte te uzi. O alta treaba buna e inelul ala de aluminiu pe care-l gasesti si-n comert la unele firma. Eu insa prefer carabinierele ca-s bune la mai multe treburi (in plus au cam aceeasi greutate)
Ei bine o solutie rezonabila e cu o cracana. Astfel apa absorbita in cordelina se va scurge pe sol prin capatul ce atarna. Noduri ? pai daca nu le sti, tre sa le inveti (dar inainte sa iesi la drumetie).
Eu am folosit un lat cu eliberare rapida.Alteori folosesc cabestanul.

Uite, aici am folosit alta treaba. Cu un bat de esenta tare si o cordelina de 3 mm. La cordelina de ancorare fac un cabestan, iar la asta de la hamac un simplu nod de ancora si doua bucle la bat. Si sa stii ca-i fain sistemul si tine bine. Asta e mai estetica decat aia cu cracana dar necesita si o cordelina in plus.
Is o gramada de prinderi si la hamac, nu le mai trec (ca nu-i postarea despre hamace) insa daca ploua tare, tre sa sti sa-ti separi hamacul de cordelina (sau chinga) de ancorare, ca altfel iti uzi sacul de dormit in prima noapte, iar urmatoarele vei tremura.
Io am patit in astia 10 ani de cand dorm la hamac de toate. M-am si udat, mi so si rup, m-am si rasturnat, am cazut pe pietre fara sa pot misca un deget ca eram neputincios in sacul de dormit ca-n camasa de forta. Am picat si-n zapada, am dormit si cu sac de vara iarna, evident si fara izopren. Mi-a fost fi frig si cald, m-au muscat si tantarii, a fost bine. Sa fi sigur ca nu erau hamace dinastea. Mi-am si facut (si cum modele nu aveam, incercam fel de fel de solutii, internet nu exista !, adica na, io n-aveam ). Eh, dar astea-s alte povesti pentru alte dati. Treaba-i ca dupa fiecare am invatat cate ceva.
Si una e ca iarna nu se iasa cu hamacul. La mine asta-i ultima tura cu el pana la primavara.
Iarna se iasa bine la padure cu un suprasac (sac de bivuac) in care iti vari izoprenul si sacul de dormit, montezi tenda intr-o apa , focul lung la distanta potrivita si esti boier. Iar la munte cortul face toata treaba.

Ma uitam la observatoarele astea, ca-s bune de stiut. Daca ai nevoie de adapost cateodata is (foarte) binevenite.
Mai peste tot e seceta si izvoarele fie au secat, fie s-au micsorat simtitor.
Dar aici vad ca merge treaba.
N-am avut nici o problema cu apa.

Cu gandul la ciuperci nu trec cu vederea peste amestecul de culori verde-gabui-rosiatic.
Ce mai , daca n-ar fi restul anotimpurilor probabil toamna ar fi preferata mea. Asa insa e intre primele patru anotimpuri preferate.

vineri, 28 octombrie 2011

Ca sa nu uiti de ce

Asta-i pentru cazul in care nu stii de ce e mai bine cand iti este greu. Sau poate ai uitat ca usor nu se obtine nimic bun, ... si in nici un caz un caracter ales. Digera si asimileaza bine vorba :

"Un vânt favorabil nu poate forma un bun marinar"


(ma si sa nu fii mai taran ca mine, sa-mi zici ca nu esti marinar si nici nu vrei sa fii, ca nu despre asta-i vorba, ... nu incerca sa te sustragi :)) )

luni, 24 octombrie 2011

invitatie la Na-Tura


Ploua, e rece si ceata, nu peste multa vreme se intuneca. Dar pana apuc sa-ti zic treaba asta, ne si trezim ca bajbaim printre crengi si colti de calcar acoperiti de ierburi si frunze.
In intuneric si ceata densa, printre stropii marunti si reci ce trec prin pelerina de proasta calitate, nu cautam neaparat vreun drum .
Suntem deja unde urmaream sa fim, in padure. Nu ne ia mult timp pana ce gasim si copacii de care la legam hamacele.
Noaptea ai un sentiment placut sa adormi la adapostul tendei . E granita dintre vis si realitate, cand apa ce cade creaza un zgomot de fond pe care aluneci usor in lumea viselor.
Se aude doar ploaia. Padurea e mai tacuta noaptea asta.
Focul face diferenta si ziua si noaptea. Si cu cat e mai umed si mai rece cu atat mai multa nevoie ai de el , dar cu atat mai greu il aprinzi.
Fa bine si exerseaza din timp, ca altfel cand vei avea nevoie nu vei putea invata deodata.
Aici lemnul uscat e doar cel pe care-l tai si despici de la crengile si trunchiurile uscate in "picioare". Coaja de mesteacan face diferenta, ei ii place cel mai mult scanteia.
Ne place toamna pentu ca ne plac culorile ei.
Poate ca tie iti place sa crezi ca lucrurile sunt seci si ca acu e toamne si e umezeala, peste o vreme e iarna si e prea frig, apoi iarasi primavara si e racoare, apoi vara si poate e prea cald uneori, .... si dupa cateva cicluri dinastea mori si gata.
Ei bine eu am cu totul alta parare si privesc lucurile din alt unghi.
Eu zic ca acum Creatorul a croit haina de sarbatoare codrului si l-a parfumat cu tot soiul de miresme alese.
Ma bucur de aerul umed si imi amintesc ca unde-i umezeala e viata si vegetatie abundenta, deci hrana pentru toate animalele padurii. Apoi ma bucur de racoare pentru ca ne indeamna la miscare . Aerul racoros parca e mai sanatos si mai revigorant.
Imi place ceata ca tainuieste totul in jur si iti arata numai cate putin ca pe lucurile cele mai de pret.
Dar na, treburile or sta altfel, nu stiu, ... altfel pentru altii. Pentru mine sunt exact cum ti-am spus.
Tu insa alegi singur in dreptul tau cum sa te raportezi la ceea ce te inconjoara.
Cand esti ud e mai bine sa umblii decat sa stai. In mare indiferent daca te uda ploaia, condensul sau transpiratia, daca stai la 4-5 grade cate or fi paici, tot te ia frigul. Asa ca se potriveste la fix cu ce ne-am propus, ca oricum vroiam sa vedem codrul.

Toamna deja trecem de la toporel la topor. Aici nu mai lucrii cu crengi si crengute ci ci cu lemn gros.
Cand mesterim, clar focul e prietenul cel mai apropiat.

Sus in munte frunza e galbena toata. Paici e doar patata un pic.
O alta zi se sfarseste si iar e intuneric.

O solutie de compromis la ture de o zi sau scurte popasuri in lungi deplasari, este tenda din pelerina.
Ai vazut ca unele pelerine se desfac si sunt prevazute si cu niste gauri sa treci snurul prin ele sa faci tenda.
No, una peste alta daca ai o tenda buna, ...e mai buna decat pelerina.
Si din nou imi amintesc ca omul ce asteapta in viata conditii ideale sa faca ceva, risca sa nu faca nimic, macar si pentru faptul ca lenevindu-se va rata conditiile ideale chiar daca acestea s-ar ivi.
Asa ca mai bine iesi la padure decat sa nu si mai bine azi decat maine.

miercuri, 19 octombrie 2011

linguri de 4 sezoane


Toamna apar roadele.
Lingurile de lemn sunt roada ce o da lemnul bun ajutat de lama bine ascutita.
Lingura asta din cires este una din cele trei pe care le-ai vazut in postarea trecuta.
E cioplita seara la lumina si caldura focului.
Ca dimensiune e un pic sub cele mijlocii. E simetrica si rotunjoara, prietenoasa si numa buna de excursii si iesiri in natura. Avand forma asta e usor de scos si pus in buzunar ori plasa de mancare si nu se agata.

Lemnul e uscat bine asa ca lingura este foarte usora (la specificatii trec - greutate: neglijabila ). Dar este si suficient de rezistenta.
E bine finisata si e bine sa o pastrezi si sa o transporti in husa ei din piele ca sa ramana curata.
Am mai pregatit una mare din lemn de mar, dar na , sa vedem ca ii vine si ei randul.

luni, 17 octombrie 2011

in plin sezon

Dimineata nu mai e flacara, dar e jar destul. Nu faci altceva decat sa mai pui niste lemne si sa mai tragi un pui de somn. La inceput iasa doar fum, dar in 20-30 minute flacara apare singura. Asa ca numa bine cand iesi din sac e ca primavara in tabara.
Uitandu-ma la poze chiar si eu am impresia ca-i vara in toata regula. In realitate insa noaptea trecuta a nins.
Si sa vezi numa cand ieseam cu vreo treaba din "cabana" ce frig ne musca.
Sambata noapte a inceput si vantu sa-i dea. Si ii zic lu Vlad - "Ma sa vezi numa ca vine ploaia". Da el cica - "da da, ploaia, sigur. Ma Vasi nu simti cat ii de frig ?!"
Raspunsul a fost scurt si direct - "Ce?" ... :))
Oricum pe panta dealului am gasit o mica platforma numa buna. Am curatat si asta ne-a fost casa 3 zile.
Apai fiecare cu ale lui. Daca am vazut ca vrea sa pregateasca mobila de bucatarie, m-am apucat si io de vesela.
Incepe sa se intunece repede, mult mai repede decat am fi dorit si inca nu s-a schimbat ora.
Dar las ca-i bun. Aici la foc la un ceai se nasc ideile, se impartasesc gandurile si se fac planurile.
Tot aici se lucreaza si lingurile.
Ore trec si din pozitia sezand pamantul atrage tot mai tare corpul pana ce-l pune pe orizontala. Vorbele se raresc si se incetinesc. Trosnetul lemnelor arzand domina. Lumina galbuie si variabila parca nu deranjeaza absolut deloc si nici nu stiu cand am incepul visul.
O alta zi, o alta dimineata. Adevarul este ca de cate ori dorm la padure si prind vreme aspra ma gandesc ca-i bun Dumnezeu cu noi ca ne-a dat inca o zi si ne-a trecut cu bine peste noapte. Dar asta daca nu vi sa vezi si sa simti , sa auzi , nu merge inteles din cuvinte.
Nu totdeauna gasesti loc ferit. Mai bine zis crezi ca-i ferit si e timp frumos. Si in 3-4 ore se pune cate un vant de 60-80 km/h, uneori mai tare, de face sa se loveasca ramurile gigantilor intre ele, sa le rupa si chiar sa-i scoata din radacina. Da da, sa-i scoata, nu te mira. E platou calcaros si stratul de pamant e subtire, iar radacinile nu patrund in adancime ci se imprastie. Cand mergi, ai sa vezi o gramada de copaci dai mari pe jos smulsi cu tot cu radacina. Si din mult cati cad, sa nu-ti dea niciunul in cap cand dormi, ... e bine.
Eh , dar pentru ca am luat maceta a mica cu mine, am sa lucrez cu ea tura asta.
Cu ea tai atat mancarea, pregatesc ustensilele si montez tabara , dar cioplesc si cani si linguri, tocatoare, etc.

Cu ea despic si cioplesc iar interioarele intai le scobesc o tara si apoi le ard cu carbune incet incet, pana ce se creaza cavitatea. Finisare simpla cu un bat si sunt gata de utilizat.

Practic daca ai numa un pic habar de ce anume vrei sa faci si sti pasii poti face si oarecare munca de topor, ... pana la un anumit punct.
Nu poti despica busteni si nici nu poti ciopli la fel de rapid si eficient, dar daca asta ai poti face treaba faina si cu ea.
Nu-i vorba care-i mai buna (cum vad ca discutati si nu stiu de ce ) . Ci mai de graba se pune problema ce ai nevoie mai mult. Si aici ma refer la tipul de vegetatie, la genul expeditiei, excursiei, etc. Ca daca vrei sa lucrezi in lemn e una si daca vrei sa parcurgi distante in teren mai putin umblat si imboschetarit e alta.

Iti ziceam nu demult de macete ca-s de multe feluri . Forma cosntructiva este influentata si de zona din care provine. E impropriu sa-i spui parangului maceta (ca sunt denumiri diferite, de pe continente diferite) si asa mai departe, dar na, nu mai conteaza.
Treaba-i ca unu zice ca aia lunga e mai practica ca poti taia bine ierburile chiar de la sol fara sa te apleci, iar altu zice ca asta mica e mai buna ca ai mai multa precizie la mesterit si e mai solida.
Asa ca oricum una nu-ti va ajunge. Bine e sa sti lucra cu tot felul de scule (am zis sa sti lucra , nu sa abuzezi de ele, sa dai aiurea in copaci si sa te filmezi si sa pui pe youtube !, ... influente nebunesti, americanisme)
Ca orice unealta , te tine mai mult daca o folosesti cu cap si o intretii. In plus esti si tu mai in siguranta.
Dar sezonul macetelor s-a cam incheiat in tara noastra, lasand loc toporului.
Toamna si iarna un topor e cel mai practic. Cu el tai si despici usor si bati penele si tarusii. Cioplesti bine si mesteresti tot in tabara. Munca de finete ramane cutitului.

In rest e cum ziceam. Nu mai zice ca "sapa" e mai buna ca "ciocanul", ca ambele sunt bune si fac lucruri diferite. Problema e la tine (la mine, la oricare ) ca nu stii (m) sa le folosesti corect, in contextul potrivit si la valoarea ei adevarata. Dar se poate invata.
Amu iar o sa zica asta ca - "uite-l si pasta, ca face pe desteptul" . Aiurea, ca n-are legatura. Observ si io cate ceva si zic , ca doar doar o folosi cuiva. Ca la padure merg si daca scriu si daca nu.

Uite ca iar trimite Duba mailuri din Indonezia si ne tot pune carbuni si inteteste jarul.
Si asa abia ma abtin sa nu plec pe termen lung. Si cand te gandesti ca acolo intrii in padure si iesi dupa o luna sau mai bine.
Eh, toate la randu lor.
Uneori in urma ramane asezat linistit cate-un scaun, o masa ori mai multe, alteori nimic.Depinde de zona. Insa locul taberei n-ai sa-l gasesti. "Legea" e ca lasi cum ai gasit.

Alta treaba faina e ca in zonele unde nu umbla nimeni nu-i nici mizerie. N-am vazut pungi si ambalaje si servetele si nebunii de cauciucuri de rabe zilele astea cat am fost paici.

Drumul spre casa e pe unde vrem sa fie. Daca zici incolo merem sa vedem cum ii valea aia, pacolo merem. Si daca zici ia sa vad io deau ala , pai il urcam. Si clar ca ai ocazia sa gasesti ce pe drumurile forestiere si poteci nu vezi.

Nota : Nu parasiti marcajele turistice ! , .. sau daca o faceti, e pe propria voastra raspundere.
Asa ca suntem in plin sezon de ture de padure. Profiti cat e vremea, ca in 2 luni se incheie si ia ii munte.

marți, 11 octombrie 2011

asta-i una din lemn de mar

Cu Flavius am fost pe deal sa luam lemn de mar. Trunchiul cazut si gaurit are si ceva crengi sanatoase (adica bune de cioplit). Iti ziceam io mai demult ca e important sa alegi lemnul
dar ca sa alegi, intai tre sa-l gasesti si pentru asta e nevoie sa-l cauti. Asa ca o jumate de zi se umbla.

Din el am facut lingura. Amu fara multe descrieri ai imaginile. In asta prima vezi curbura cozii.

Aici o ai din profil.

De sus, vezi si grosimea peretilor.

Culoarea reala (cea mai apropiata de realitate)

Asa sta in mana.
In rest, vezi tu ce poti sa mai observi.
Si ca descriere generala e o lingura simpla ca si constructie,bine finisata, fara vreo gravura sau snur. Are si ea husa din piele si e cat se poate de comoda la mancat.
Lemnul de mar e esenta tare asa ca si lingura este printre cele durabile.

luni, 10 octombrie 2011

padurea la exterior si interior


Pe prispa casei pregatim desaga si pornim la drum.

Toamna ai o gramada de pufuri si uscaturi sa aprinzi focul cu ce vrei tu. Asa ca acum e momentul pentru cei ce doresc sa exerseze aprinderea focului cu tot felul de mijloace.

Apa desi e mica totusi e uda. Asa ca toata lumea trece pe "franghii" (cabluri).

La pestera merge doar cine vrea. Si cine mere intra in ea.
Apa s-a retras, ca data trecuta era pana sus si n-aveai ce cauta daca nu erai peste.
In urma au ramas ceva noroaie si mult nisip ud.
Cred ca is ani de cand n-am mai fost paici, asa ca umblam cu ochii cascati sa nu ne scape detaliile.

Ii faina ca e diversificata. De la sali mari trece la tot felul de inghesuieli cu bolovani pravaliti.
Cateri si descateri, te dai pe tobogane de nisip si te strecori. Intram in ape reci si dam iar in saloane imense.
Se infunda la sifon. Daca s-o retrage apa merem si mai departe, daca nu, mai asteptam vreo luna ,doua de seceta. Desi bine ar fi sa mai si ploua.

Inainte sa iesim spalam papucii si dam inapoi pesterii nisipul imprumutat.
De aia-i calcar sa-l sape apa si sa faca pesteri, ca noi sa putem intra in ele.
Practic este ca o lume subterana sau mai bine zis partea subterana a lumii, a padurii.

duminică, 9 octombrie 2011

miros de toamna

Se asterne covor colorat peste muschiul gros. Primii stropi de cateva luni incoace nu par sa anunte venirea vreunor ploi serioase.
Chiar daca e innorat si e mai racoare o leaca, tot secetos ramane. Izvoarele au cam secat si care inca picura, ... inca mai picura si sper sa tina pana ce vin ploile.
Cum zicea batranul cioban :
" Pentru boala si vreme rea sa nu te rogi, ca alea vin si fara sa-ti doresti".
Nu zicea rau, dar parca n-as asemui ploaia cu boala si nici n-as zice ca-i vreme rea daca ploua. Fara apa nu faci nimic.
Una peste alta am simtit miros de frunze vestede. Imi era dor de ele, de toamna.
Dupa mine toamna e cel mai fain de mers la padure, din toate anotimpurile, ... de departe.
Acum focul isi are rostul, ii simti rostul. Miroase bine si proaspat. Dimineata racoroasa te trezeste la viata si te pune la miscare.
Pana ce adunci lemnele si le despici te-ai si incalzit.
Auzi foarte bine animalele, ca toate fosnesc oricat de gratioase ar fi.
Culorile incep sa se diversifice, ca in restul anotimpurilor is cam toate intr-una (alb sau verde).
Cand so mai raci, e drept ca ai nevoie de mai mult lemn de ars sa te incalzesti. Dar este destul lemn uscat.
Si ce fain e sa mesteresti acolo la caldura lui, sa nu te gandesti la toate naroziile la care acu te gandesti. Sa iti dai seama ca macar si pentru cateva momente poti trai si fara sa urmestei stirile, fara sa asculti barfele "prietenilor" tai cu care iesi la club ori meri la lucru. Sa faci ceva acolo, ceva simplu, care sa te scoata din fundatura gandurilor, a planurilor, a amintirilor despre credite, datori la stat si mai stiu io ce ganduri mai ai.
Treaba-i ca mai important decat ce faci acolo este sa fi acolo si sa intelegi ca dincolo de lupa sub care traiesti mai sunt si locuri linistite.
Si mai un aspect (ce-mi place mult de tot) al climei in care traim este ca o data ce se raceste nu poti sta prea mult sa lenevesti. Tre sa misti sa-ti asiguri confortul.
Asa ca se deschide sezonul la ture de mesterit, de observat si ascultat animalele, de umblaturi si ce-o mai fi pacolo.
Apai io chemarea am facut-o, raspunde cine aude.

vineri, 7 octombrie 2011

in loc de vreun titlu sugestiv, lingura de lemn


Amu sti cum ii, faptul ca n-am mai postat linguri in ultimu timp nu inseamna ca am stat.
Lingura asta din lemn de cires e cat se poate de simpla. Inafara de coaja arborelui nu are absolut nici un model (ornament).

Am finisat-o sa luceasca. Nu stiu cat o durat, ca ma plimbam cu ea in mana si smirgluiam. De la smirglu dur la cel mai fin, prin toate a trecut.
In general omu cand aude de lingura de lemn se leaga de ideile preconcepute. Lingura de lemn e aia din piata cu care mesteci la bucatarie.
Dar aici e vorba de lingura de mancat, lingura ta personala. E alta esenta, alta constructie, alte finisaje. In plus aici cand gasesti una care-ti place, sti sigur ca-i unica. Adica numa tu o sa ai si nimeni altu.
Dar pe ansablu lingura ii buna si cu ea manaci.