marți, 22 noiembrie 2011

in codru

Fiindca intram in padure la lasarea serii si umblam noaptea printre copaci mici si mari, trecem o vale , urcam un deal evitand drumurile forestiere si potecile, habar n-avem unde ne oprim si ce vom gasii. Insa aflam loc bun de adapost taman langa un izvor.
Conditiile ca un loc sa fie bun de campare sunt multe. Vrem apa si lemnul aproape, vrem sa avem covor gros de frunze si sa nici nu ne cada copacii mari in cap cand bate vantul.
Apropo de vant, cand se porneste clatina pe ai mari pana ce se lovesc unii de altii.
Nu putini cad smulsi din radacini. Pana ce nu asisti la caderea vreunui astfel de gigant si pana nu esti acolo sa simti senzatia de a fi expus (la pericolul de a fi strivit), e greu sa intelegi de ce e esential sa alegi loc ferit.
Imi aduc aminte ca alergam si am prins vanturi tari si in vajaitul naprasnic deodata se cutremurau toate cand cadea cate-un molid dinala imens ori vreun fag. Cu inima cat furnica si privirea pe sus grabeam ritmul doar doar apuc sa ies . Dar de fapt treceau orele si tot in padure eram si tot alergand.
Am patit nu o data incercand sa ma feresc de vant, ma trezeam ca ajung de unde am plecat.(instinctul de a ferii fata de vant te deremina sa faci un cerc mare)
Dar asta pateam de regula pentru ca nu urmaream sa ajung undeva anume. Insa daca vreau sa ajung rapid atunci iau busola. In lipsa ei folosesc semnele.
Ca sa te orientezi (daca nu e ceata si nici intuneric) e bine sa vezi la departare, sa-ti alegi directia si apoi sa cauti s-o pastrezi. Te urci in copac si vezi departe, ca de jos n-ai sanse sa vezi prin padure.
Adapost rapid poti gasii si la radacina arborilor. Un pic de curatenie, un mic foc in fata si n-ai treaba.
Insa pentru ceva mai mult confort si o oarecare siguranta e mai mult de lucru.
Cu unelte potrivite treaba merge mai bine si ma rapid. Pregatesti "casa", vatra si rezerva de lemn si apa. Restul mesteritului in tabara se desfasoara intr-un mediu caldut, placut, unde putem povestii tot felul de intamplari si amintiri.

Noaptea dupa cina cioplim langa un ceai pana ne ia somnul.

Apropo de somn, atata lemn o bagat asta la un moment dat ca am crezut ca-mi ia foc spatele :)) .
Timp frumos, peste asteptarile noastre. Tot inghetat dar senin si fara strop de vant.

Musuroiul fumegand.
Apoi o alta noapte .


Si o noua dimineata.
Uneori nu ne vine sa ne ridicam din "pat" mai ales daca nu-i de umblat in ziua respectiva. Asa ca mai punem lemne sa arda, sa fie cald si poate mai povestim.
In cateva ore vremea se schimba . Norii coboara si ceata acopera crestele. La vremea aia insa eram deja in microbus.
Suntem in drum spre casa, dar cu gandul tot la padure.

Un comentariu:

Masaj erotic Sibiu spunea...

Natura ne va incanta vesnic, asa ca trebuie sa o pretuim.