abundenta si lipsa

Vorbele  " Lupul şi mielul vor paşte împreună " nu mi s-au mai parut atat de ireale si departe de ceea ce traim cand i-am vazut pe astia.
Se facea ca ma intorceam de la padure zilele trecute cand un om dadea de mancare la pisici. Nimic deosebit pana acum. Dar au venit si porumbeii la ospat.
Atunci am asistat la ceva mai rar zic io, anume ca omul li se adreseaza porumbeilor "plecati ma nesimtitilor si lasati copii ( copii !!! :))  ) in pace si l-a impins asa un pic pe porumbelu care era mai aproape.

Nu doar ca nu le-a pasat porumbeilor nici de om si nici de pisici, dar au mai venit doi. Pisica aia alb cu negru ce pare sa zica "mars ma " :)) catre porumbel , s-a si speriat un pic. In rest fiecare manca linistit din gamela fiindca ca era destul pentru toti.

Mi s-a nascut in minte ideea ca atunci cand este hrana din abundenta , macelul inceteaza, pentru ca nu-si mai are sensul. Vanatoarea in regnul animal este mai rationala decat la om. Leul satul nu-l va urmari pe aborigen sa-l omoare doar de placere. Ci va prefera sa stea intins si sa leneveasca, sa digere linistit.
Foamea este poate printre cele mai justificate motive cand vine vorba de ucidere. Pradatorul dezvolta instinctul asta ca sa nu moara de foame. Cu burta plina nu-ti mai vine sa alergi si nici nu consideri ca ai pentru ce.
Aici n-am stiut cum sa ma raportez la moment, pentru ca mata mea a schioapa care o trait tare mult si o plecat sa moara numa ea stie unde, ar fi halit porumbeii si lasa laturile neatinse.
Ori porumbeii astia erau ca gainile , ori pisicile ca hamsterii, ori s-au schimbat lucrurile intre timp, comparativ cu vremurile pe care le stiam io.
Totusi zic ca hrana din abundenta i-a unit.
Si cumva ma gandesc mai de graba ca o paralalela la asta, ca la oameni, lipsa este o cauza importanta care-i mana la gesturi necugetate, iar cei care abuzeaza de resurse sunt ignoranti.