joi, 24 octombrie 2013

pentru mancaciosi

Io zic ca-i tot o lingura pentru mancat chiar daca e mai mare. Lemnul ales e foarte tare si lingura oricum am facut-o solida.
Din paducel am vrut-o, ca era acolo de multa vreme, langa frasin si jugastru. Unde "langa" ? Cum unde, aici la mine acasa , ca le-am luat demult, de la aia cazuti primavara trecuta.
Pe langa cele pe care le numesc obisnuite ca dimensiune, e clar ca-i Goliat. Avantajul ei este nu doar in faptul ca-i solida si mai incapatoare, dar in mod cert e mai buna si la mestecat in oala, fiind mai lunga.
A pai o intorc pe toate partile ca sa ai cat mai multe detalii. In rest, si ea este bine finisata si in mod sigur e pe lista oricarui drumet, iubitor de umblat,dormit,mancat la padure si nu numai.
Pe coada i-am lasat o fasie din coaja, doar asa pentru un plus de informatie si personalizare.
E sezonul, ... e sezonul sa nu o mai luam de la inceput cu ce am inceput deja si e vremea sa mergem mai departe si sa nu tot cladim fundamente toata ziua, ca in scurt timp sa le abandom iarasi si iara sa revenim cand ne mai amintim.
A dobandi finetea necesara pentru obtinerea echilibrului in a distinge, a amesteca si separa, a utiliza selectivul si cumultivul armonios si nu haotic si aleatoriu, nu e deloc simplu. De fapt e ca si in chimie de multe ori, in sensul ca poti obtine structuri complet diferite cu acelasi "banal" carbon si hidrogen, dar un pic altfel aranjate. Ignorarea detaliilor schimba complet rezultatul
In inversarea prioritatilor si valorilor umane e cam tot asa, rezultatele vor fi cu totul altele, desi facem tot ce ne-am propus, doar ca difera ordinea !!! Pe langa altele conteaza si ordinea in care acestea se realizeaza. Suna logic sau abstract, nu stiu, insa e limpede ca ne impotmolim inclusiv in stabilirea prioritatilor. Iar consecintele nu intarzie sa apara. Nerabdarea in a remedia o defectiune si pierderea cumpatului niciodata nu vor aduce rezolvarea problemelor ci totdeuna vor inrautati lucrurile.
Privirea in directia corecta de cele mai multe ori atunci cand nu a functionat si s-au infiltrat erorile ce au dereglat/contaminat/depreciat/compromis un lucru ce putea fi bun, nu este in exterior, ci in interior.
Ori ca e inversarea prioritatilor, ori utilizarea necorespunzatoare a "instrumentelor", lipsa cunostintelor, ignoranta, delasarea, lenea, confuzia, dorinta de a copia tot (uitand ca lucrezi la ceva unicat), etc , toate vor duce la un dezastru si mai mare in momentul in care din confort si mandrie poate, cautam rezolvarea in exterior (ca acul pierdut in casa , dar cautat afara din simplu motiv ca afara e mai multa lumina si ar putea fi mai usor de gasit).
Nu ca ar avea mare legatura cu lingura de paducel, dar acu mi s-a cernut gandul si acu l-am pus pe "hartie" atata tot.
O zi faina sa ai, poate chiar si o dupa masa la aer curat.

Un comentariu:

emy grant spunea...

Salutari mestere (de loc mic, ba, total in capatul celalalt al balantei). Frumos ti-ai imprimat,
(precum o face . . . stampila), concluziile trase, in pagina.
Zici (printre altele):

"Ignorarea detaliilor schimba complet rezultatul
In inversarea prioritatilor si valorilor umane e cam tot asa, rezultatele vor fi cu totul altele, desi facem tot ce ne-am propus, doar ca difera ordinea !!! Pe langa altele conteaza si ordinea in care acestea se realizeaza. Suna logic sau abstract, nu stiu, insa e limpede ca ne impotmolim inclusiv in stabilirea prioritatilor".

Eu folosesc mai ales, exemplul "ecuatiei" (aritmetice) unde, orice "virgula", orice amanunt nepus la locul si la timpul sau face ca rezultatul nu numai sa fie diferit (de la un "elev" la altul)
ci sa nu duca la rezultatul corect. Cu alte cuvinte, daca desfasuram, in amanunte, pe acel arhicunoscut "2 + 2", si-l dam "elevilor" ca . . . "extemporal", nu ar fi greu de observat ca, orice "amanunt" pus . . . prost,
nu mai duce in veci la rezultatul "adevarat, sau "corect" sau "real"
ci da cel mult un 3,99 sau vreun 4,01 (ceea ce nu pare nici o mare pierdere, daca gandim in "lei" sau in vreo alta unitate de masura la indemana noua, dar cand ecuatia respectiva este chiar Viata insasi, lucrurile se amplifica pana acolo ca poti intelege dimensiunea unei "virgule" ca pe dimensiunea vreunei planete. Daca nu te superi, te invit din nou in blogul meu (se numeste "ego-obiectivism") unde mai nou am scris un post care se numeste "Randunica". Poate are legatura cu . . . gandurile tale. Salutari si, carari bune. Blogul tau imi racoreste sufletul asa cum mi-o facea padurea pe vremea cand eu eram un mic Mowgli, sau un mic Tarzan, in ea. Ramas bun si, la buna vedere.