miercuri, 30 aprilie 2014

prima parte - intrarea

Lasand in urma Mocerisul, urcam pe vale pana ce se gata in stanca. Din ea un izvor tasneste. Pe drum intalnim si cascada.
Trecem si de ultimul salas activ si incepem urcarea catre coama muntelui.
La granita dintre lumina si intuneric (fara nevoie de vize si invitatii) aflam loc numa bun de campat.
Stiu ca de mic ai auzit unele treburi si n-as vrea sa spulber visul cuiva, dar realitatea este ca vantul nu are aripi. Si daca nu are, nu poti zbura pe ele, insa cand sufla cu putere multe lucruri misca. Insa elementul care para sa lipseasca din ecuatie este ordinea/directia precisa. Lucururile afectate de bataia lui nu calatoresc in anume loc si nu sunt intrebate daca doresc sa parcurga drumul ci sunt luate pe sus sau de sus. Asa se face ca in crestele muntilor raman stancile dezvelite de zapezi atat din lipsa unei suficiente aderente cat si din neputinta de a opune rezistenta actiunii naucitoare a miscarii maselor de aer.
Iesind pentru o clipa din detalii, amintesc ca pe la noi o fo' vant aspru noaptea si cam scartaiau fagii si se mai ciocneau crengile una de alta.
Lemnul ud de la ploaia de dimineata nu s-a lasat aprins fara lupta si fumul dens anunta procentul crescut de umiditate din fibra acestuia.
E o noua zi  si se pare ca si asta respecta sablonul clasic incepand taman cu dimineata.
Lasand de-o parte sau de alta drumuri ori poteci, cei doi ai nostrii pornesc sa isi croiasca o cale. O directie doar si nu carari. Pe alocuri vizuine de bursuc, pasari de prada nocturne si diurne unele cu vajait ca de avion, altele in miscari ce gandesti ca sunt secvente din filme mute. Mistret nu vazut, caprioara vazut. Urme da, poate chiar si de urs.
Cert este ca sus in culme primavara abia urmeaza sa inceapa. Copacul nu si-a deschis mugurii si verdeata de pe jos e mica.
Dar indata ce coboram cateva sute de metrii, verdele crud din copaci si mai ales ierburile inflorite, atrag atentia, dar si mascheaza grohotisurile si crengile cazute.
Nu se distinge inclinatia din poze, insa in realitate pe portiunea aia in cel mai bun caz avea loc un derapaj controlat, iar in cel comun dese ridicari din fund si de pe spate. Bun, ca un reflex se dezvolta imediat, acela in care pui palma rapid si atenuezi impactul.
O potecuta de animale vine ca o gura de apa rece. Apropo de apa, ne apropiem de vale.
Dar ce vale, ca e seaca. Muntii astia de calcar par sa absoarba toata apa si doar foarte jos intalnesti izvoare.
Eii, dar si cand ajungi, minunat izbuc se arata.Cu debit puternic si apa curata, cu gustul sau inegalabil, gasesc ca-i cea mai faina apa de baut din galaxie (era sa zic din univers  :)) ,dar am zis sa las totusi o marja de eroare ).
Cand spui mare, tre sa te gandesti la fagul asta. Sute de ani a trait in parteneriat cu paraul si pamantul pietros si i-a oferit frunza care sa-l imbogateasca dar si semintele lui care vor asigura continuitatea speciei.
Insa a venit momentul in care greutatea lui mare a devenit insuportabil de sustinut pentru radacini, patura de pamant fiind foarte subtire. Situat chiar in buza, taman inainte de o cascada, probabil ca si un vant napraznic l-a ajutat. Sau, poate a decis ca e momentul sa se intinda un pic, sa se mai odihneasca, lasand un mare petec de lumina prin care soarele patrunde nefiltrat si lupta celor mici acum incepe.
As putea spune ca in memoria colosului am cutezat sa apelez la ingaduinta lui si sa imi permit a lua cu mine o farama . Insa realitatea este ca desi imi plac arborii si apreciez mult pe cei seculari, nu vreau sa cad in sfera in care sa-i personific, ... mai mult decat o fac de obicei :)).
El nu striga cand cade si se sparge, insa pamantul de sub el , ceilalti arbori si orice prinde in cadere se cutremura si se frange.
Dintr-o aschie desprinsa , ... care era cat antebratu de lunga si dublu de groasa, am pregatit semifabricat pentru lingura.
Pe marginea stancii, unde tuful calcaros e depus in strat gros si peste el sta muschiul ala verde cum sta frisca pe tort, sunt doua bulboane chiar inainte de caderea de apa.
Seara cand vantul se inteteste si luciul apei se valure, in racoreala tipica izvoarelor gasesc moment potrivit de scaldat. Recomand cu caldura spalarea completa dupa o etapa lunga de mers. Nu exista apa prea rece perntru spalat. Cata vreme curge o poti folosi.
Altfel te simti si altfel circula sangele si respira pielea. Un ceai la foc si o poveste de seara care deseori se intinde pana la miezul noptii.
Luminile se sting, schimbam pozitiile din verical in orizontal si in cantece de noapte formate dintr-un cor mixt, ochii se inchid si mintea calatoreste catre alte taramuri.

                                                                                                                         Va urma

marți, 22 aprilie 2014

inca unul pe care sa il folosesti

Din lemn de frasin bine uscat am mai facut un fund de lemn . Simplu, usor si practic, am scris mai multe despre utilitatea si constructia lui aici.
In plasa cu mancare il ai si niciodata nu pleci fara el si fara lingura ta din lemn.
       Si daca pana acum nu ti-a dat in gand sau nu ai incercat, e vremea sa descoperi utilitatea lui.
Tot din topor si cutit e facut si chiar daca din vreo scandura probabil iasa mult mai rapid, io pferer sa le lucrez exact cum fac si lingurile. Adica merg si aleg lemnu la padure, il despic, scot o bucata pe care o pregatesc cu toporu. Dupa suficient timp in care s-a uscat bine, incep sa il mesteresc din cutit. Finisarea o fac cu smirghel de diferite granulatii, il dau cu ulei dinasta de gatit (ca lemnului ii place uleiul) , ii impletesc un snur din piele si iata-l.

duminică, 20 aprilie 2014

din cutit

Cioplita de mana e si lingura asta din cires salbatic.
E mai adanca si bine legata incat sa nu ai grija ei cand o folosesti. Asa ca iti va ramane doar bucuria de a avea o lingura din lemn cum nu sunt doua pe lume. De fapt asta e inca una spect al mesterelilor de mana.
Dar vezi ca si aici, la lucru de mana, exista tipare si sabloane dupa care mesterii cioplesc. Ca sa zic asa, e mult mai simplu sa faci un anume sablon si toate lingurile sa pastreze acceasi forma si sa difere desenul sau doar nuanta lemnului. Dar ce te faci daca sablonul mesterului nu te prinde nicicum ?
No, asta e motivul pentru care caut sa le fac diferite, insa totusi mi-ar place sa cred ca nu voi pasi pana in sfera abstractului doar de dragul ineditului. Pentru ca atunci cand aspectul practic trece pe plan secund, lingura de lemn nu mai e lingura de lemn ci devine sculptura (doar) careia ii poti atribui vreo "insemnatate" daca stai bine cu imaginatia, dar care la modul real nu foloseste si pe care o data cu trecerea timpului o privesti tot mai rar.
Asa ca pastram lucrurile simple , iar principalul gand este sa ai o lingura din lemn care sa-ti placa si cu care sa poti manca, iar pe de alta parte sa promovez ciopleala la noi in tara atat cat reusesc. Tare ma bucur ca multi au prins drag de cioplit linguri si ca multi din cei ce au inceput , continua si persevereaza.
Un mestesug care reuseste sa patrunda in societatea noastra si care poate fi asociat cu ceea ce se cheama român, ii bun. Ca stai sa te gandesti, nu se prea stie in lume ca românii sunt mesteri lingurari.
Ba sa fie si sa ciopleasca tot mai multi, ca de obiceiuri proaste si talharii e plin poporul nostru drag.
Iar talharii nu sunt "ei" ci suntem noi, fiecare in parte atunci cand procedam cum stim bine ca nu trebuie sa o facem. Si schimbare in bine nu se va realiza niciodata cata vreme asteptam mereu ca altu sa faca o treaba buna acolo unde este vremea ca noi sa facem.
O data ce ceata se rispipeste, drumetul se poate iarasi orienta inainte sa intre in batranul codru.
E umeda padurea, e imbibata si aburul se ridica printre copacii cei mari. Nu stiu daca asemuirea cu ceva are vreo relevanta sau daca poate conduce la ceva, dar e un gand la care vreau sa revin cat de curand.
Nu e mistic, e doar frumos, nu e supranatural, e doar pur. Nu ne duce cu gandul la misterele ce dainuie din vechile inchipuiri, nu descopera imaginea simplista a impleticirilor organice ce in mod barbar sunt atribuite unei anume mame a naturii . Ci toate astea sunt dovada unui act de creatie in care Dumnezeu a compus si ordonat celulele care formeaza orice organism, asezand atom cu atom intr-un mod inimaginabil de complex.

luni, 7 aprilie 2014

kuksa padureasca

 Pai oricum, toate de aici is paduresti , ca doar de acolo iau lemnul, acolo le si pregatesc, acolo le fac si poze.
Si acum imi aduc aminte cum duceam cana la ochiul limpede de la izvor si beam cu inghitituri mici asa rece cum era.

                                                                            Fagul in sectiune
 si in palma

Pentru utilizarea zilnica , pentru iesirile la munte si paduri, gasesti in ea un partener de lunga durata.

carpenul si o lingura

S-a deschis sezonul la ture de primavara. Frunza e mica si apele curg cat de cat. Temperatura ideala pentru umblat, iar racoarea serii si a diminetilor este cat se poate de prielnica pentru a savura un ceai la caldura focului. Pana la ieririle astea insa, introduc in scena lingura de carpen.
Lemn foarte tare, trunchi si frunze care mi se pare ca sunt deseori confundate cu cele ale fagului.
Evident dupa ce inveti cateva din deosebiri nu vei mai face confuzie. Fagul este mai gri, mai cilindric, creste mai mare, are crengutele mai groase, mugurii mai mari, are frunzele netede, face jir, lemnul are alta culoare, fibra difera, etc.
Nu spun ca toti tre sa fie obligatoriu oameni de stiinta, insa imi place sa cred ca exista cateva elemente pe care toti e bine sa le stim.
Spre exemplu, este necesar sa stie fiecare ce inseamna a fii om, daca tot este ...
Apoi este important sa stie omul atat cat poate pricepe despre apa, foc, pamant, aer, lumina, caldura, etc , cum s-ar zice un minum de bun simt, ca mai apoi sa aiba pe ce cladi.
Inca o nebunie este aceea in care iasa omu de la lucru, omul cu familie (tata sau mama, nu mai spun barbat sau femeie ca nu mai e ca pe vremuri cand sexul definea daca e tata sau mama ...)  si se opreste mai intai la birt unde isi viziteaza a2a familie cu care petrece mai mult timp decat cu aia oficiala. Cand ajunge acasa e pulbere si inafara de cateva injuraturi si trei bancuri porcoase nu e capabil de a conversa. Se culca, iar a2a zi sablonul se repeta. Nu-ti suna cunoscut ? ee, lasa nu te face ca n-ai auzit dinastea :)) , ba inca ai si vazut destule.
De ce sa zic ca totul e bine? ... cand vezi bine ca nu e. Ti-am mai zis io, ca gandirea pozitiva, optimismul autoindus , sunt falsitati si minciuni (americanisme ce le-ai invatat de la tv si tot ei ne-au fraierit si cu consumerismul), daca nu au in spate ceva concret (=solid) care sa le sustina. Mai bine sa vezi baiul si sa doresti remedierea, decat sa spui ca e in regula, timp in care esti legat de picioare cu lanturi ca la vapor si apa ti-a ajuns deja la nas.
Da da , le stiu, le stiu !!!, strigi cu ton iritat, ... le stii, aiurea le stii. Cand le stii le si aplici, tu doar le-ai auzit si nici aia nu ti-a convenit. Baiatu ala zicea ca a invatat kung fu, doar pentru ca a vazut toate filmele cu Bruce Lee   :)) .
Initial ma gandeam si io ca ce treaba au astea cu lingurile, pe de alta parte am mai realizat o chestie.
Ca aia de se uita la poze oricum se tem sa citeasca cand vad scris mult, iar ai de citesc s-au obisnuit cu "stilul", cat despre cei de doresc sa cumpere linguri, ei oricum vad si lingura si daca vor, citesc si textul, iar lipsa de legatura intre ele nu afecteaza rezistenta sau forma lingurii. 
Si asta pentru ca lingura e suficient de incapatoare, iar dimensiunile sunt potrivite mai ales pentru o lingura de drumetie. Pe cat nu-mi place sa repet, pe atat imi dau seama ca detaliile se uita cu usurinta. De aia voi sublinia inca o data ca nu vreau doar sa mananci cu o lingura de lemn , dar iti tot zic ca-i buna pentru drumetie (si este) ca sa mai si iesi . Sa mai vezi si natura si curatul, pentru ca omul isi formeaza gandirea dupa lucrurile cu care interactioneaza.
 Cand e bine finisata apare asa ca fiind sidefata.
O husa din piele ce ii inveleste cupa si un snur impletit in coada si asta este.

vineri, 4 aprilie 2014

pentru ca e din lemn de cires

 Rosu "ciresiu" , nu stiu exista denumirea dar nu tare conteaza amu. Mai important e ca am gatat lingura si o iesit echilibrata. E simetrica, de dimensiune medie, comoda, usoara si tare.
 E si incapatoare si destul de lunga. Curba caracteristica nu e nici prea mica si nici prea accentuata.
 Da domle e cires salbatic, dar lemnul l-am imblanzit sa pot scoate lingura din el. Apai sper sa il serveasca cum traba pe cel care intra in stapanirea ei.

miercuri, 2 aprilie 2014

arcuri prin padure

Este o poveste bazata pe fapte reale, ... :)) .
Se facea ca intr-o dupa masa insorita in marele oras din vestul tarii, pe una din ulitele de piatra neteda intr-un car de fier erau pantru oameni diferiti. Un mesaj vine de la al5 lea, cum ca se afla in apropiere si doreste sa participe la calatoria asta.
Tai repede firu introductiv si zic din scurt ca si Liviu (care avea doar vreo 3 zile de stat in tara) o vrut arc. Banuiesc ca s-a lasat "afectat" de discutiile anterioare. Se face ca un magazin de profil tocmai s-a deschis in zona si gasim cu cale sa-l vizitam.
Luam ce-i de luat si iesim la padure.
Gandul meu nu era deloc sa vorbesc despre arcuri ci despre muguri, primavara, lemn, ape, insecte, pasari, pasi, voci, intuitie, cuget, alegeri, intrebari, toate in lumina de la inceput, care in limbaj international suna cam asa - "In the beginning God ..." . Asa incepe totul si asa se desfasoara si orice tentativa de a desprinde sau dezmembra un segment din intreg, inafara de faptul ca-l diseci (ca sa-l studiezi cu amanuntul) dupa care il asezi inapoi in contextul din care a fost luat, este mai absurd decat a incerca sa scoti protonii din atomul de fier si apoi sa-l numesti tot fier. Prin definitie daca pe un atom "il saracesti" de cativa protoni, neutroni si electroni, el nu se mai cheama fier ci devine alt metal sau chiar gaz in functie de cat scoti din el.
Preferam sa vorbesc despre arcuri atunci cand lemnu era uscat, cand arcu facut din lemnu ce l-am luat de la padure era gata si cand veneam cu sagetile din lemn (care acu stau acasa ca stiam ca Liviu trage prima oara si de aia le-am luat pe astea de aluminiu).
Insa inca o informatie pe care am primit-o , spre stupoarea mea, a fost nu ceea ce numesc io lectie, ci mai de graba as zice ca m-a lovit "realitatea" fix in tampla.
Se facea ca urcam poteca catre locul unde in ultimele luni obisnuiesc sa trag cu arcu. Nu bine ajung la liziera padurii, ca doua fete aproape in poteca incercau sa afiseze un zambet fortat si nenatural, as zice copiat din ceva sabloane arhicunoscute, in vreme ce un baiat cu aparat dinala cu obiectiv aspru si trepid pana la piept facea poze. Salut din mers si trec fara sa aprofundez cu ochiul nimic, daca e posibil. Dar era tarziu acum, simpla privire cu jumate ochi imi era suficient incat sa pot vorbi in minim 10 pagini despre asta.
Mai tarziu Richard imi zice ca s-a holbat o leaca si a vazut cum fetele aveau si cate un pistol de jucarie si in diferite ipostaze doreau sa fie imortalizate. Nimic nou, ... din pacate, nimic deosebit.
Gata, acum atac ! Trebuie sa raspund atacului , pentru ca este un atac la dresa mea si a ta, iar atacul meu nu este decat o defensiva. Scurt - pai fetele is la varsta la care nu analizeaza si nu cantaresc , dar baiatul ala care era mai mare, el de ce nu gandea ???
De ce te-ai stricat de tot la cap ? de ce intrii in padure doar sa ai ce le arata la altii si de ce te hranesti cu o superficialitate atat de mare ? de ce preferi sa traiesti in realitatea virtuala daca esti fiinta vie ? De ce esti asa fraier incat sa iti doresti aprecierile alea care stii deja ca nu sunt sincere si ca sunt mai de graba un schimb de genul "imi dai like, ca-ti dau si eu" , cand in realitate chiar de ai fi grozav nu vei starni niciodata admiratie ci cel mult invidie . Ai orbit chiar de tot ? Coperta revistelor ? probabil ca nu ajungi acolo, ... dar si de ajungi, ce-ti traba sa fii pe coperta ?
Vezi viata printr-un ecran, iti transferi persoana din realitate in ecran si doresti sa gati imediat cu realitatea ca sa ai din nou ocazia sa "traiesti" in imaginile afisate acolo.
As vrea sa mai vin cu niste comparatii, cu lucruri care sa te atraga si care sa-ti arate o fateta mult mai frumoasa si mai plina de semnificatie decat ai "descoperit" tu, mai bine zis decat ti-a fost servita si tu te-ai intoxicat cu ea.
Pai cat de narod esti incat sa mergi sa faci lucruri si sa vizitezi locuri strict cu scopul de a pune pozele pe facebook ? Cat de puscat la cap ai ajuns incat sa gasesti ca cea mai mare satisfactie si motivatie e nu sa fii acolo si faci ce faci, ci sa fii vazut de altii facand aia si sa-ti doresti cumva o anume apreciere? !
Trebuie sa gandesti un pic, stiu ca e cam greu acum, ca sculele necesare pentru asta le-ai lasat undeva si nu mai ai acces la ele. Banuiesc ca este mai usor sa te superi pe mine pentru ce zic, decat sa pricepi ca nu sunt suparat pe tine ci pe cei care te-au otravit.
Gata. Despre tine , momentan cam atat.
Acum revin la micul nostru grup. Se face ca baiatul asta nu a tras niciodata cu arcul, dar era mai interesat sa apara pe "banda" decat sa invete sa traga. Si ii zic, ma concentreza-te pe tras, lasa camerele si filmarile nebunesti pentru cand vei trage bine (daca chiar vrei sa filmezi ceva). Dar el zice ceva ce nu am putut contrazice, desi nu prea cred nici acum - " pai tocmai, ca vreau sa vad cum trageam la inceput" :)).
Pare rezonabil, dar amadoi stim ca altul era motivul. Facebook, puste-l Stalin, sa te vada lumea ca esti un mic Robin si sa zica, mai baiatule dar esti priceput.
Bun, sa zicem ca as fi priceput, evident nu sunt si nicicare din noi nu este, dar si de suntem, care-i smecheria ??? care-i ratiunea dupa ne ghidam aici ?
Si acum calm revin la armonia si linistea pasarilor si la adirea blanda ce abia leagana frunzele inca mici.
Daca tot a filmat, atunci am zis sa profit si sa promovez (chiar daca prematur) o alta activitate placuta in natura - tirul cu arcul.
Nu discutam aici despre sportul respectiv ci despre o activitate recreativa. In general nu sunt sportiv si nu apartin nici unui club in nici unul din sporturile ce le practic. Prin fiecare doresc sa fac o trimitere la ceva frumos, activ, la o varianta placuta de a petrece timpul , de ce nu la o gandire mai profunda prin intermediul miscarii.
Sper ca nici de data asta sa nu fiu inteles gresit si careva sa isi faca impresia ca e o poveste despre anume personaje, ca nu este. E strict despre trasul cu arcul si vrei nu vrei cineva trebuia sa traga cu el , iar acum cei care cara tortul s-a intamplat sa fim noi.
O tinta am improvizat si daca esti proaspat arcas si doresti sa stii cum sa-ti faci una iti zic si gasesti si la altii "retete".
Io am facut una de tip "valiza" adica si cu maner sa o pot transporta usor. I-am facut un cadru din lemn si asta e. Am curatat in jur de pietre atat cat am putut.
Recomand oricui sa faca ce eu nu am avut ocazia, adica sa mearga la un club si sa invete tehnicile corecte si toate detaliile despre arc si sageti. Io tre sa le invat singur pentru ca nu am acces la cluburi si invataturile lor. Ttehnicile sunt diverse si arcurile la fel. In functie de ce-ti doresti, iti alegi. eu prefer arcul traditional, mai ales cel cu lame detasabile ca se face mic. La inima mea insa sta arcul asa numit "primitiv", facut doar de mana mea si doar din lemn.
Asa se face ca gasesc in padure pene de uliu, mai primesc pene de gasca si curcan si betele le iau, le indrept, le usuc iar varfurile le confectionez acasa. Pe langa astea gasim sa luam si bete gata facute si varfuri de otel care se infileteaza sau se lipesc. Asa ca fie iti cumperi sageti , fie le faci, nu poti zice ca nu ai cu ce trage.
Trasul cu arcul nu este o activitate pentru cine doreste sa scape de migala. Aici mereu ai ceva de mesterit. Daca esti arcas traditional, poate vei vrea sa-ti faci singur tolba, manusa, protectia de antebrat, dar si arcul, coarda si sagetile. Totusi pentru astea trebuie mai intai sa cunosti cum se trage si cum tre sa fie un arc si "o" sageata care sa functioneze.
Sunt constient ca facand multe treburi nu voi excela niciodata la nimic, dar cum prin"excelenta" nu ma intereseaza sa excelez ci doar sa pricep si sa calatoresc, sa transmit si la momentul oportun sa predau tot felul de activitati legate de reintegrarea omului in cadrul natural cu scopul de a-l extrage din nebunie si de a-i reda simtul umanitatii, gasesc ca treburile astea sunt o necesitate pentru intelegere.
Sunt aspecte legate de mesterit, de migala dar si de lucru in echipa la modul real, care te vor ajuta sa pricepi mai bine ce inseamna sa a fii om si care te pot scoate la lumina la care sa pricepi ca si tu esti om si contezi si ca nu esti doar un pion insignifiant intr-o societate de consum care se inchina la BANI !
O sa vezi ca banii sunt doar mijloace cu ajutorul carora nu faci decat sa simplifici schimburile, insa departe de a fi ceva concret, nicidecum nu isi merita locul intre zei. Si daca nimic altceva nu reusesc sa te invat, daca reusesc sa iti explic in cuvinte simple sau complexe sau chiar fara vorbe ca esti om si contezi nu pentru produsele pe care le oferi ci contezi pentru ca in tine a fost sadita viata, atunci am facut tot ce mi-am propus. 
Spuneam ca prefer tolba laterala, asa ca dinaia mi-am facut. Sunt o gramada de variante de tolbe improvizate, perfect functinale si rapid de confectionat. Insa daca ai timp iti recomand una mai mesterita.
In tara noastra vanatoarea cu arcul nu este permisa asa ca uita gandul ala. In plus caprioara si mistretul nu de aia se plimba ca tu sa-i infigi sageti in plamani. Trebuie sa te detasezi de gandul sadic in care te hranesti cu suferinta altora si in care zbaterea cumplita cu ultima suflare iti intaresete fortele. Cine are ce manca nu are nici un temei real sa omoare. Iar cine nu are ce manca, tot are datoria sa cantareasca bine ce anume omoara, cand, cat, cum si de ce.
Si pentru ca e activitate recreativa, nu are miza deci nu poti fii niciodata prea slab, cata vreme nu ai nevoie sa te compari. Asa ca mi-as dori sa renunti in graba la frustrarea ca nu nimeresti de la primele trageri. Baiul nu e ca nu nimeresti, ci ca exagerezi cu distanta. Vrei tot mai departe sa tragi, cand n-ai invatat nici de aproape.
Io stiu ca rabdarea e un concept abandonat, considerat demodat si inutilizabil, insa traiesc cu convingerea ca sta la baza oricarei reusite.
Cand tragi, tragi si tragi, nu tre sa gafai la fiecare sageata care nu nimereste unde iti doresti. Ca este absurd sa te uiti la youtube la baieti care sunt profesionisti, iti iei si tu un arc si mergi si vezi ca in cazul tau miracolul prezentat in 53 de secunde nu se produce.
Am sa-ti dezvalui secretul. Nu era vorba de miracol ci ore de tragere pe zi cativa ani la rand. Cand si noi vom face asa, putem avea asteptarile alea, pana atunci insa, tragi si te bucuri de asta.
De cand eram mici cochetam cu arcurile, banuiesc ca si multi dintre voi.
Ca umila recomandare, daca incepi sa tragi si nu ai mai tras, mergi la club si intinde arcuri si stai de vorba cu meseriasii, nu cumpara ce vezi mai scump, ca nu vei face treaba cu el. Daca esti incepator, recunoste asta si nu lua arc scump si nici prea tare, ca nu vei putea sa-l intinzi, iar cele pe care le intizi iti vor face mainile sa tremure si nu vei nimeri nimic.
Tragem si tragem, iar behaielile par sa devina zgomot de fond si sa se amplifice pe masura ce claiele de lana se apropie. Cand se aflau in raza de tragere am incetat si am mers sa le manam numa un pic mai incolo.
Trage fiecare atat cat ii pica bine. Tinta trebuie sa o fizezi in asa fel incat sa nu aiba acces nimeni in spatele ei fara sa-l vezi. Noi am gasit un loc excelent, cu un deal abrup si lung in spate.
Si nu tine aerul asa mult in tine si nu mai sta asa contractat. Pui asa mare miza pe fiecare sageata ca si cum ar depinde viata ta de ea :)) .
Dar ii bun, ca asa aflam inca o data ca ceea ce pare usor cand face altul, in realitate necesita munca, exercitiu, corectie, timp alocat.
M-as bucura mult ca si copilul tau sa descopere ca exista treburi in realitate si jocuri care nu se masoara in puncte si in care uneltele nu sunt tastele.
Pozitii din filme cred ca atrag pe toti. Cineva ar zice - "cotul mai sus" . Dar lasand la o parte aparentele, sesizez ca unii au o "inclinatie", un simt nativ mai bine dezvoltat ca altii la trasul cu arcul sau/si cu prastia.
Asa se face ca el pare sa nimere la primele trageri in vreme altii nu reusesc inca sa invete cum se fixeaza sageata in coarda. Insa nu te descuraja, nu are mare relevanta treaba asta. Cu exrcitiu fiecare poate trage bine.
Apropo de prastie Richard si Vlad prefera prastia, ... bun Vlad o zis ca prefera prastia in loc de arc si ghioaga in loc de sulita :)), e un om foarte fin si foarte blajin.
Apai na, de aia is mai multe sa poata fiecare sa-si aleaga ce crede ca-l prinde mai bine.
Inainte de lasarea intunericului, adunam sandarmaua, curatam zona daca e cazul si cu valiza in mana , schimband mana la anumite intervale, ne indreptam catre casele noastre.
Din multitudinea de secvente am selectat cateva in speranta ca in mod informativ, poate comic si nu neparat instructiv reusesc/ reusim sa iti trezim interesul pentru asa ceva.
In rest, pentru prietenul Liviu, ma bucur ca ai ajuns cu bine si sa ne vedem sanatosi si data viitoare, iar pentru Richard Inima de Leu (nu de piatra :)) , cum ar zice Claudiu, Silviu, Mario sau altii :)) , ne vedem la o tragere cu prastia si sper sa nu mai intarzii mult ca vine seara si  iara tragem anapoda. 
Si acum mici "traduceri" ale imaginilor. Tinta nu este nici "conventionala" si nici de marime standard (daca exista asa ceva) ci este cum gasesc io cutie si nu vreau sa fie mare ca tre sa o pot transporta vreo 3 km fara sa ma oboseasca ca sa mai si trag 2-4 ore. Nu am imaginea tintei in marime obisnuita, ci utilizez o foaie A4 cu ceva tinta scoasa la imprimanta, descarcata de pe net.
De tras, tragem de la ce distanta ne vine, nu ne interseaza cifrele rotunde. Uneori abia vad tinta, dar mai foaia din milocul ei. Alteori tragem si la 12-15 m. Uneori de la 30-40 alteori de la 50-60 (le-am trecut cifre rotunde, dar in realitate cred ca is 37,1 m :)) ).
Pentru ca nu este un culoar bun de pe la 50 m,  am patit o data ca am rupt sageata de molid in carpenul din care a ricosat, iar alta data o ramas infipta taman in carpenul ala subtire si uscat si la vreo 6 metrii :)) .
Apai m-am suit sa o dau jos, dar mereu cu gandu ca se rupe si pregatit sa sar din ... sau cu el o data.
Uneori nimerim alteori nu. Cand plesneste stii ca ai nimerit. Imi place arcul asta nu nu are sisteme de ochire si ca e ca la prastie, nimereala se face in functie de abilitatile tale.
La un moment dat si Liviu ca multi altii observand ca realitatea nu se ridica la nivelul asteptarilor lui, isi pierde cumpatul si in loc sa doreasca sa nimereasca tinta a mare pe langa care deseori tragea, doreste sa nimereasca aparatul atat de mic care filma. E un aparat dintre cele mai mici, are numa 100 de grame si in mod evident i-am zis sa nu traga ca dracu mana sageata cand omu vrea sa faca rau si o sa-l nimereasca .
Evident asa s-a si intamplat din prima a tras in el. Insa faptul ca nu s-a spart in loc sa-i serveasca ca pilda, a fost o satisfactie si o incurajare mai mare :)).
Dincolo de faza "interesanta" si de exemplul NU pozitiv as spune, mi-ar place sa cred ca evenimentele si dorintele de genul asta sunt rare.
Asa ca de e sa tragi cu acul si nu neaparat sa fii sportiv , iti recomand dupa ce prinzi baza , sa iesi afara la aer, ca e alta treaba. Aici bate vantul, canta pasarile, trece oaia, ... bicilistul :)) . Deci nu mai poti spune acum dupa atatea variante cate ti-am aratat ca nu ai ce face si de aia ramai in continuare si tragi cu arcul intr-un joc pe comp in loc sa iesi afara si sa tragi cu adevarat.
Eee, nu-ti place arcul ? bun. Dar nu-ti place nimic decat sa stai sa te uiti la ce fac altii ??? Fii cu bagare de seama ca de te lasi singur pacalit, nu-ti mai permiti scuza ca n-ai avut de ales.