miercuri, 7 mai 2014

liniste - tremur- liniste

"Înainte, când nu înţelegeam, vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce am aprofundat, nu mai vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce în sfârşit am înţeles, iar am început să văd munţii ca munţi şi apele ca ape"
Exista in viata omului periaoda de liniste. Cu ea incepe viata. Nu vorbesc de linistea absoluta a vidului, ci de aceea in care framantarile se produc doar la suprafata si tin strict de invelis.
Apoi incepe o vreme a intrebarilor. Intrebarile sunt vant si produc valuri mici, dar care unite se transforma in unele uriase. Nu voi desface cutiuta cu detalii in ce priveste cauzalitatea si izvorul intrebarilor, spun doar ca isi au originea atat din informatia inscrisa in om, cat mai ales datorita contextului si a tuturor elementelor cu care interactionam.
Ca prima modalitate eronata de abordare mentionez ignorarea intrebarilor si tentativa de a raspunde rapid si formal strict in vederea linistirii imediate . Insa agitatia de tipul asta doreste sa ridice omul din faza de amorteala profunda (atrofie) si sa-l puna pe un drum al cladirii si regenerarii fiintei sale cu tot ce inseamna asta.
Deci tinem minte pana acum ca intrebarea este un instrument.
Insa intrebarea in sine este un intrument fara forma si fara utilizare precisa, ea luand forma simpla sau complexa in functie de context.
Astfel ca un instrument care poate fi utilizat la a construi, poate la fel de bine sa fie utilizat la a darama. Ceea ce acum este unealta, in vreme de rascoala se transforma in arma.
Modul in care utilizam ceea ce intra in contact cu noi si formeaza "prelungiri ale bratului", va determina directia si va conferi incarcatura/continutul.
Mai intai apare nelamurirea, apoi se nasc intrebarile. De fapt asemenea copiilor carora parintele le-a pus toate la dispozitie , doar sa inceapa sa gandeasca si sa intrebe, pentru a interactiona si a descoperii moduri de utilizare si umblare, tot asa suntem si noi cu situatiile si intrebarile noastre.
Ca exemplu, in cazul copiilor mentionez cartea cu desene gata facute ce doar tre sa le coloreze, iar copilului i se ofera inclusiv setul de culori si de la el se asteapta doar sa recunoasta unde sa plaseze culoarea potrivita. Situatiile difera in complexitate in functie de context.
Contextul nu-l alegem ci ne este servit. Iar intreabrile nu le inventam ci le luam de pe "raft" (fie se "nasc"/ne sunt sugerate/inspirate in mintea noastra, fie le preluam din exterior) .
Dar modul in care le utilizam si in functie de cum ne raportam la raspunsurile ce le primim la ele, asta ne face unici si va face diferenta.
Iar o data omul lamurit, se instaleaza din nou linistea. Insa de data asta este o liniste mai produnda. Nu mai este cea initiala in care inconstienta stapanea. Acum siguranta domneste si nici un val nu va fi prea mare ca sa o poata tulbura atat de tare incat sa produca fractura.
Cand aflii destinatia si cunosti drumul, nu-ti mai ramane decat sa umblii pe el. Insa ignoranta este cea care departeaza omul pana si de la dorinta de a intreba "de ce ?" , "cum?" .
Ignoranta este sinucidere spirituala. 
Dar dorinta de a cunoaste Adevarul constituie tocmai hrana pentru intreaga calatorie.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Bruce Lee avea citatul acesta, dar referitor la lovitura de pumn. Se aplica de minune si aici. Tot respectul.

Micul Mester spunea...

Cunosc ce a spus maestrul Lee, insa vorba asta nu-i apartine, el insusi citand si adaptand cateva elemente din filosofia zen.