duminică, 31 august 2014

Muntele - al2lea gand

Spun ganduri, pentru ca ele sunt un rod al mintii, al procesarii informatiilor provenite de peste tot, ele reprezinta motorul si acolo şade si motivatia si bucuria si dezamagirea si analiza si concluzia. Gandurile pot sa fie si inspirate/insuflate/descoperite.
Nu poti sa minimalizezi gandul, chiar de incerci sa o faci, in realitate nu faci decat sa subjugi alte ganduri cu un gand nou.Cand te gandesti sa nu gandesti nu faci altceva decat sa gandesti, ... dar gandesti rau.
Ca orice munte si orice ascensiune si asta are doar atata valoare si "greutate" cata cantitate de informatie si traire a reusit sa penetreze invelisul si a patruns in interior.
Voi repeta mereu vorba asta pana ce o vom intelege bine si io si tu - " Tot ce facem in trup rezoneaza in spirit, iar relevanta si semnificatia perceputa confera nuanta. Acelasi lucru se poate face in multe moduri si poate avea rezultat similar. Iar la aceeasi situatie exista foarte multe moduri de raportare. Modul in care te raportezi face diferenta si coloreaza peisajul din sufletul si din jurul tau in nuante potrivit alegerilor luate."
Binenteles asta pentru care crede ca omul are libertatea de a alege, macar si intr-un cadru prestabilit.
Aici stiu ca e posibil sa existe mai multe sabloane de gandire si inca cateva ce se abat mai mult sau mai putin de la ele.
Se prea poate si ca intreg cadrul sa fie asternut sub asa forma incat sa para ca faci alegerea cand in realitate situatia te constrange sa iei o singura optiune posibila , iar restul sa ramana doar o parere de-a ta ca ar fi existat mai multe variante. Daca e vorba de a sti sau nu, atunci nu stiu. Insa cand discutam despre ce cred, atunci cred intre ele, in sensul ca ti se ofera un anume context (sa fie clar, contextul nu-l alegi, nu alegi sa te nasti, unde, prin cine, nu alegi profesorul, prietenul, gripa, nu alegi cine sa te iubeasca, etc) iar tu alegi modul in care sa actionezi si variantele de ales se rezuma la doua, maxim trei optiuni, restul e miraj (analizeaza si tu in detaliu si vezi ca poate restu optiunilor secundare sunt tot copii sau reflexii ale uneia din cele 2-3).
Ne-am nascut cand ne-am nascut si vorbind de generatii, ori ca faci parte din "generatia de aur", ori din aia cu cheia la gat, ori cu golania, ori cu calculatoria si telefonia, e prea putin sa te identifici cu aspecte exterioare. Astea is aiurea si tin de cateva aspecte cat se poate de superficiale.
Uite, io zic ca suntem parte dintr-o generatie care decat sa gandeasca prefera sa se distreze. Si asa zis-a distractie calca in picioare absolut orice norma. De ce sa imi pun intrebari cand intrebarile forteaza barierele si necesita efort in a afla raspunsuri. De ce sa fiu sensibil la nevoile oricui cand imi sunt peste masura de multe ale mele si lista continua.
"Manancam si bem, ca maine vom muri." - se reia principiu mereu si mereu.Unul asemantor zice ca "fa ce-ti place si daca te simti bine e ok". "Daca tu te simti bine, inseamna ca e bine" , ... dar realitatea arata ca nu este asa. Binele nu este maleabil si nu se muleaza dupa preferintele nimanui, iar Adevarul nu este o aruncare de piatra a unui om legat la ochi.
Pana aici nota introductiva.
Relaxarea a avut loc in ziua aia de care ziceam ca e pregatita pentru spalat haine, umblat descult prin iarba, odihna, etc. Insa o data ce ne-am pus in miscare, tre sa dibuim transporturi si rute pentru a ajunge in noua locatie.
Rucsacul al mare si bun il caram in spate pe tot muntele. Am vrut independenta iar pretul ei se masoara in kilograme. In privinta alegerilor doresc sa ne responsabilizam si sa incetam sa mai cautam pachete care sa includa doar lucrurile (cele mai) preferate noua, daca nu din alt motiv, din simplu motiv ca deseori sfideaza legile fizicii (nu exista atotcuprinzator, foarte mic si usor, rapid, comod, moale nevoluminos, cald dar la nevoie si racoros si toate astea simultan).
E de bun simt. Vrei sa mergi rapid si sa dormi la hotel, platesti mai mult si degeaba de uiti cu jind la altii ca ei traiesc expeditia mai aproape de natura la cort, ca tu ai ales sa  mergi cu putine lucruri. Sau daca ai luat la tine tot, atunci inceteaza comparatia cu cei din jurul tau care urca lejer cu un rucsacel. Nu as fi vrut sa mentionez neaparat gandurile astea copilaresti, dar o fac pentru ca inevitabil te-au lovit si pe tine. Io stiu una si buna, accept ce am ales, iar daca vreau altfel, cand si daca am posibilitatea, voi ajusta printr-o alegere diferita.
Pe langa asta, am luat si noi vestitul trenulet pentru doua-trei statii (asta a acoperit maxim o treime din urcarea pana la tabara de baza si nu era nici pe portiunea de inceput si nici pe cea de final) sa nu cumva sa zicem ca n-am mers si cu el, ... nu-i ieftin. Coborarea insa a fost mai faina. Am facut-o pe picioare, pe langa peretele nordic si de nu era ceata, vedeam mai multe.
Muntele e aici si aici inseamna nu ca el a venit, ci ca noi am ajuns la baza lui.
Este ceata acum si am gasit un loc favorabil pentru tabara. Am amenajat ici-colo cate ceva si am facut din munte casa pentru o alta saptamana.
 O noapte de ploaie, alta de ninsoare si altele cu stele (mai rare astea cu stele). Dar noptile is bune pentru dormit.
La un moment dat aud din somn cum ceva fosneste si cum oala aia goala se rastoarna. Eh, o fi fost vantu.
Pasarelele se aduna dimineata pe langa noi cand luam micul dejun. Le pune pe piatra ceva amestec de cereale cu fructe si seminte exact cum mancam si noi. Apai sa le fac io poza daca tot is "platite" sa joace.
Si se da un mic spectacol.
Dimineata zice el, pasarile au luat punga cu gunoi si au manat-o. Si zic da ma ...
Dar in timpul zilei imi amintesc ca pasarile noaptea dorm si ca era o punga prea mare pentru pasari asa mici, iar oala era si ea cam voluminoasa.
Noaptea urmatoare deslusesc misterul. Era vulpea cea smechera , am prins-o cand se apropia. Ea a luat punga, a rasturnat oala si tot ea ti-a spart cortul (in 2009) si ti-a furat mancarea, ... nu vaca (cine a patit stie despre ce vorbesc daca cumva citeste paici).
Acu na, ea e localnic, noi vizitatori. Evident asta nu o investeste cu dreptul de a fura. Cand si daca o prinzi poti sa-i dai peste gura si sa o certi.
Aici curge apa proaspata. Ghetarul in topire naste parauri care macina permanent stanca si adanceste canioanele demult create. Ai succesiuni de cascade si cascaduţe. Aici ne scaldam si tot de aici luam si apa pentru gatit.
Miroase a munte, se simte ca si cum ar fi munte, ce daca nu se vede, cu siguranta tre sa fie muntele.
Urmeaza o dupa-amiaza in care consier ca e bine sa investesc timpul in prospectare pentru aflarea unei eventuale rute.
Informatii in zona n-am aflat, iar picior de alpinist n-am vazut de aproape o saptamana. Asa ca ne vom baza pe ce gasim cu piciorul si ochiul nostru.
Pentru scurta vreme se arata o portita tot asa in nori, dupa care se aduna buluc toti, se porneste un pic vantul si incepe sa ninga. E vremea sa ma retrag. 
O zi superba urmeaza si socotim ca in noaptea urmatoare putem urca. Stanca era uscata si curata doua treimi (nu complet cum o stii din anii trecuti) si mi se parea foarte primitoare. De la 2300 la cort aveam de urcat pana la aproape 4000 intruna si de coborat in aceeasi zi.
Apai facem bagajelu si ne culcam cu speranta ca pe la 4 ne trezim si pe la 5 plecam. Noaptea se pune ploaia iar apoi se raceste brusc si apa ingheata pe stanca si peste ea ninge. Strat alb acopera atat tabara cat si intreg muntele. La 4 suna ceasul ... degeaba .
Il pun la 6 . Apoi la 6 il opresc si zic ca asta e, macar dormim. Pe la 8 jumate e trezirea naturala.
Mancam ceva. Avea sa fie frumos cu cer mai mult senin in timpul zilei, variabil si partial noros seara. Baiul era ca soarele asta avea canini si nu a topit mare lucru de pe stanca. Apai pe la 10:40 incepem sa urcam. O ora care poate sa para cam tarzie pentru urcarea asta daca socotesti ca acum calcam pe gheata subtire de jos pana sus si ca aveam sa mai si coboram tot pe acolo.
Ce sa zic, primele portiuni de catarare mixta (stanca inghetata si ceva zapada) , apoi un pic de serpentine si inca o treime de cataraturi pe stancarie inghetata. Ultima treime am facut-o pe ceva limbi de zapada inghetata si niste valcele cu inclinatie pronuntata. Era si acolo un soi de catarare clasica. Pe ansamblu pot zice ca traseul nici macar cu gheata pe el nu a adus dificultati notabile.
In drum spre varf ne opream fie ca vroiam fie ca nu si mai admiram crestele. Trebuia sa ne mai tragem rasuflarea.
Un gand de ingrijorare se naste in echipa si e prea devreme sa-l audiez. Vremea e buna, muntele e aici, este ziua pentru varf si nu e greu.
Cam asa era pe portiunile cu inclinatie mai mica. Coltarii vor face tot ce nu poate face bocancul.
Inca 200 m diferenta de nivel, ... aia trec cat ai zice "plesiozaur" :)). Norii sunt sub noi si continua sa urce.
 Cand esti pe varf, nu mai vezi varful ci vezi doar celelalte varfuri si toti ceilalti munti. Nu mai vezi muntele pe care trageai sa urci, nu-l mai vezi pentru ca faci parte din el exact ca orice segment ce il compune.
Nici o urma din alte parti, nici picior de om. Cornisele sunt intacte. Vad ca nu le place la oameni muntele anul asta ...
Coborarea e cum iti ziceam, mai usoara decat urcarea.
Un pic mai incomod a fost cu zapada care la urcare era inghetata si acum s-a flescait. E clar ca nu mai oferea suportul necesar. Ii mai mult o alunecare controlata pana la o vreme cand zapada se imputineaza si pe stanca abrupta nu mai ofera deloc aderenta.
Din nou nu pot zice ca avem de-a face cu portiuni dificile. Inclinatia era de bun simt.
Dincolo de aspectele tehnice privind ascensiunea, m-am alimentat din plin cu tot ce a oferit muntele in materie de hrana pentru ochi.
La "ruptura" asta , gandesti ca privesti intr-un vulcan fumegand. De fapt nu e vulcan e o peretele nordic, nu e foc ci apa si nu e luminat de flacarile de jos ci de soarele de sus.
Culorile pe apus se schimba dupa cum soarele "se muta" , lumina se imputineaza iar nuantele devin mai pronuntate pentru putina vreme.
La coborare stanca era deja curata pe ultima treime. Aproape ca am ajuns inainte de lasarea intunericului pe o ceata ca abia am gasit cortul.
A fost o urcare buna care desi a inceput tarziu s-a desfasurat conform graficului. Daca vremea ar fi permis si de aveam mai multe zile cu soare legate, mai urcam cate ceva in zona, dar zic multam pentru cat am primit si trag linie in carnetel.
Tabara e formata dintr-un cort care are toate dotarile necesare sa asigure viata in bune conditii pentru o durata determinata de timp. O masuta ne-am amenajat din bolovani si scaune la fel. Un mic loc pentru gatit care sa fie ferit de vant si nu ne lipseste nimic.
N-as zice ca mi s-a facut deja dor de padure, mai cu seama ca as mai fi urcat vreo 2-3 munti. Dar pentru timpul pe care l-am avut alocat, la vremea care a fost, ii bun asa.
Am pastrat pentru incheiere vorba inteleptului Iorga, care vine sa-mi confirme ceea ce s-a nascut si in mintea mea :
"Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul".
Multi umbla si ratacesc, insa unii umbla fara sa rataceasca. Una e sa te duca piciorul si alta-i ca piciorul sa fie comandat de minte. Io nu stiu unde ma situez in planul asta insa stiu ca orice tura este obligatoriu sa aduca o invatatura noua ca sa merite investitia.
Si iarasi am adaugat un filmulet doar asa ca sa puna acoperis pe restul postarii. Cam aici inchei turele cu zapada din vara asta si ma indrept catre paduri pentru o vreme.

vineri, 29 august 2014

Muntele- primul gand

 E a3a saptamana dupa ce doua am amanat pe motiv de vreme nefavorabila si acum consideram ca Trebuie sa mergem. Asa ca nu mai stam sa alegem. E un an cum se vede cu o vara doar calendaristica.
E placuta pentru plimbari in parcuri, alergari lungi, nu-i buna pentru inot si urcat munti mari.
Varfurile tehnice, stancoase in restul anilor, acum sunt albe si se aude ca n-au fost inca urcate.
Punem la punct cate un rucsac ca pentru o camila si pornim.
Exista cate o zi insorita printre mai multe cu ceata si precipitatii. Se face ca urcam undeva pe la 3700 si incepem sa pregatim locul pentru corturi.
In viziunea mea alpinism hotelier si cabanistic nu exista, dar na, n-ai decat sa ma contrazici, poate is io prea conservator.
Insa noi nu dorim doar varfurile, ci intreg pachetul care sa cuprinda atat invatatura, cat si  respiratia muntelui, vrem autogospodarire, independenta si peisaj de cum deschidem ochii.
Nu vreau sa-mi fie cald cand ies din sac, nu vreau sa am papuci de casa si nici toaleta cu dusuri. Nu vreau locuri prestabilite si mai rau - impuse,  unde sa dorm, ci vreau sa urc in stil alpin, sa trec un munte si inca unul si cand e vremea sa pun cortul sa innoptez , iar a2a zi sa merg mai departe.
Vreau viscolul sa loveasca in folia cortului si sa ma trezesc noaptea sa trebuiasca sa-l sprijin cu mainile ca sa nu-l rupa.
Vreau in zilele insorite sa fie asa cald inauntru incat sa nu pot sta nici in tricou imediat dupa orele diminetii.
Si mai vreau sa ma bucur cand il vad de la distanta (pe vreme buna) si abia astept sa-mi hodinesc cioantele ostenite dupa lung drum, iar in zilele cu vijelie sa ma bucur cand il aflu prin negura groasa.
Da , e cortul meu, am dat banii pe el si am in plan sa-l folosesc pana se descompune. Are deja aproape 10 ani si e in stare buna.
Dupa pledoaria de mai sus, despre cum anume iasa alpinistul la munte, vreau sa subliniez un pic si DE CE.
Poate ca unul din motive este sa vada cerul asa cum apare in poza asta. Cel putin asta e unul din motivele mele.
Altul e sa aflii ca poti urca acolo unde nu erai sigur ca vei incerca vreodata.Nu-ti stiu io motivatiile.
 Desigur ca exista motive ce au la baza si "impinsul de la spate" ce tin de protejarea unei imagini deja create, ambitii nu neaparat personale cat mai de graba sablonate (vezi cazul marilor alpinisti care inca n-au urcat asa zisele varfuri obligatorii ce trebuie sa existe in palmaresul lor )  si altele, dar nu e cazul nostru, ...
Acum nu-mi voi permite sa vorbesc despre noi ca grup cand voi expune cateva aspecte ce tin de caracterizare si s-ar putea ceilalti sa afirme ca altfel stau lucrurile. Tot ce zic amu e ca io n-am ambitii sablon si ca nici in postarea asta nu voi cauta sa promovez vreo persoana ci mai cu seama o activitate si un mod de raportare.
Urci muntele, dar sa o faci pregatit pentru ce ti-ai propus. Nu te intinde mai mult decat iti este patura si nu face greseala de a crede ca a avea bani sa ajungi undeva iti va fi suficient sa te si deplasezi in siguranta.
Platoul inalt cu varfuri si mai inalte pare atat de abordabil pe vreme buna, dar este atat de vitreg cand se porneste vantul.
Nota: lasa visul muntilor mari daca inca n-ai fost in ture de iarna in muntii nostrii ai mici. Invata sa folosesti echipamentul, exact cum inveti sa conduci masina inainte sa iti iei permisul. Nu e o pierdere de timp ci e o salvare de vieti. Nu spune ca stii prea bine astea, ca te-am vazut in masiv, nu doar ca nu le stii, dar iti lipseste si responsabilitatea necesara sa deslusesti pericolul in care te aflii. Iar pentru care crede ca stie, sa faca bine sa le spuna si prietenilor care nu stiu si sa-i indrume catre cursuri de initiere, pentru ca nu merita sa-ti pierzi viata sau sanatatea pentru pasiuni in faza incipienta.
 Intre timp norii se risipesc si soarele loveste zapada, dar nu cat sa incalzeasca ci doar cat sa-ti rupa ochiul daca stai fara ochelari.  E vremea sa urcam.
 Si urci si cobori si urci si cobori intr-o sinusosida ascendenta pana ce treci si de ultimul varf pe care il aveai in plan pentru ziua respectiva dupa care sinusoida devine descendenta.
Din şa vedem foarte bine "coarnele" elvetiene (ca la ei toate is coarne, ... vezi denumirile varfurilor).
Ne confirmam ca este un an zapados si dupa o cugetare de moment mergem mai departe.
Al nostru vizat e el. Atata zapada are vara asta 
si atata avea anul trecut pe vremea asta ...
 Pana atunci insa, azi e o zi reusita in care desi am avut doar portite de senin, in care dimineata mi-au inghetat toate 10 degete de la maini, s-a urcat mai mult decat se astepta.
Dapa amiaza, val dupa val ceata acopera total sau partial rutele si varfurile. Uneori vedem langa noi hauri de kilometrii si cornise lungi si inghetate , uneori le vedem doar cand suntem pe ele ...
Inapoi in tabara, dimineata vine cu sapatul si destupatul corturilor, ca ne ingroapa casa daca stam si ne uitam.
Sunt nopti in care ies si de trei ori sa eliberez cortul de sub povara stratului proaspat depus. Nu doar ca iti micsoreaza spatiul din el si iti blocheaza intrarea (sau ca il darama pe tine daca nu e solid) dar baiul al mare e ca ramai fara aer si te trezesti panicat.
In cazul de fata e lux. Cantitatea cazuta nu e mare, iar acum ca s-a crapat de ziua ninsoarea s-a domolit si avem sa ne facem de lucru cu capacele de la oala si pioletii.
Interesant lucru este ca lumea care a venit ( si mai ales care a platit ghid), urca pe orice vreme macar atat cat se poate, fie ca vede ceva fie ca nu.
O surpriza ne-a adus intalnirea cu alpinistul aradean, puternicul a carui specialitate sunt feţele nordice.
 Bun, ca nu stam nici noi in loc. La un moment dat nu astepti vremea ideala sa faci ceva si pornesti cu speranta, ... speranta este cea care intervine atunci cand nu stii ce va urma si care te ajuta sa pasesti in viitor chiar si asa inconstient sau partial constient.
Vantul rece si puternic arunca bucatele de gheata in obrazul care se dovedeste a fi mai subtire decat se zice.
 Au fost si varfuri de plimbare dar au fost si varfuri de catarare.
O prima intalnire neasteptata si o placuta surpriza s-a petrecut cand am dat nas in nas cu "controversatul personaj" (pentru unii) dar prieten pentru noi si alpinist ca toti alpinistii, poate doar o leaca mai pasionat decat cei mai multi.
Impreuna am impartit ceea ce am numit "tabara internationala" care la inceput a fost formata doar din cele doua corturi si carora li s-au alaturat inca cateva in urmatoarele zile. Tot impreuna am urcat si am avut destula vreme sa si povestim.
 Se crapa de ziua si pare sa fie portita pe care o asteptam. Cand vremea e cum o stim si cand timpul trece si resursele se imputineaza, nu stai sa alegi intre zile pe cea mai buna, ca risti sa treaca pe langa tine si sa ramai in tabara. Asa ca io prefer sa facem incercari.
 Trei plecam pe drumul asta pana la o vreme.
Insa echipa de varf e compusa doar din doi. Nu exista urme. Inca nu s-a urcat pe partea asta. Varful pana azi a fost doar de poza, dar nadajduim sa facem "poteca" pana sus.
 E genul clasic cu dificultate redusa, pe alocuri catarare mixta si multe traversari expuse.
Portiuni verticale nu ai, insa ai cateva foarte inclinate, dar cum ziceam, fara pretentii tehnice ridicate.Stiu ca aici e de discutat in privinta evaluarii, dar io nu vorbesc amatoriceste ci privit cu ochii de alpinist. Va fi usor pentru tine care te ocupi cu asta si va foarte greu sau imposibil pentru tine care n-ai luat contact cu alpinismul hivernal si catararile de iarna.
 Asigurarea o facem pe dupa ţancuri si ne deplasam continuu (mergem concomitent, nu cum se obisnuieste in pasaje, cap-secund - filati).
 Vederea in lateral expune haurile prin fereastra din nor . In jur de 2 mii si mai bine de metrii, ar fi un zbor memorabil .
 Seracuri imense pe coama inzapezita, iar faţa lui abrupta si lunga aproape ca-mi face pofta mai ales dupa ce i-am vazut pe rusii aia din filmare cum o urcau. Acum voi admira doar peisajul cu crestele si norii ce se ridica si care urmeaza sa ne invaluie.
 Nu mai e mult, inca ceva stancarie si cateva traversari. 
 Comunicarea in mare se face prin "io trag, tu simti si mergi" . Nu sunt multe de discutat in mers. Este o placere urcarea, dar exista mereu si un factor de contratimp. Vremea nu e calduta , iar cand se porneste vantul si se pune ceata vine si inghetul al mare. Si a trecut doar un pic de cand ne-au inghetat degetele.
 Si suntem sus.
 Clasicul gand si mareata bucurie ca am atins obiectivul propus in vremuri incerte.
Nu e mare lucru privit global, dar e ceva pentru cei care urca. Nu as putea sa spun motivele pentru care sa urci un munte pana sus. As vorbi "gratuit" daca as descrie senzatii si ambitii, ca ele sunt ca praful, se spulbera cand da o pala de vant si se muta de colo-colo cand acesta isi schimba directia.
As putea spune citand, ca sus acolo nu e nimic de gasit si nimic de cautat si ca mai de graba scotocesti in sufletul tau dupa ceva.
Dar prefer o exprimare personala potrivit careia alpinistul urca din acelasi motiv pentru care pictorul picteaza, alergatorul alearga, flamandul mananca si multumitorul multumit nu ezita sa multumeasca.
Nu trebuie sa fie neaparat ceva iesit din comun, ceva cu totul inedit si senzational, "ce-ai ba ?! " (e vorba alpinistului ce ne-a fost partener de tura in cateva zile) ci pur si simplu poate fi frumos si hranitor si fara sa-ti puste toate organele de simt.
 Inveti despte tine, inveti despre altii, inveti despre mediu, inveti despre Creator, inveti sa fii echilibrat si sa iei decizii mai bune, ... ori mai exista si varianta in care te sclintesti la minte si "o iei pe aratura". Nu e exclusa niciuna din variante. Dar io totusi sper sa-ti prinda bine.
Timpul alocat a fost utilizat corespunzator si acum s-a dus. Coboram din nou la verdeata.
Oceanul cel alb ramane in urna si din nou se deschide o imagine verde presarata cu nuante albastrii ajutate de oglinirea cerului in lacurile cu apa ghetarilor.
 O zi plina de pregatire, relaxare, refacere si spalarea hainelor ne alocam. Soarele si vanticelul evapora apa din fibrele vesmintelor si e o placere sa umblu descult toata ziua prin iarba dupa o saptamana de bocanci.
In consecinta, am gasit cu cale sa pun si un filmulet care sa expuna mai pe viu ceea ce n-am reusit sa exprim in litere sau care sa vina in completare cu cele mentionate.

Pana la umatoarea, sa fii sanataos si sa auzim de bine.