E din sanger sau tot corn ii poti zice, dar ii spunem sanger (cornus sanguinea) ca sa-l diferentiem de cornul cu care ne-am obisnuit - cornus mas. Avantajul cu sangerul este ca ai mai mari sanse sa-l gasesti pe lungime decenta si fara prea multe crengi. Insa dezavantajul este ca e greu de gasit la o grosime decenta. In rest, ambii sunt nodurosi. Insa coarne face numa cornus mas. Inainte de asta este bine sa stim ca sangerul face flori albe si boabe negre, timp in care cornul face flori galbene si fructe bune de mancat . Dar se pare ca nici fructele sangerului nu-s toxice, dar nici renumite pentru vreun continut de substante nutritive, ceva proprietati medicinale da.
Bine, acum e arcul , exact.
Dupa aspect - arc primitiv. Ca dintr-o creanga mai grosuta si cu noduri, mai ondulata si chiar incovoiata poti scoate un arc mai taricel decat poate parea inainte sa-l intinzi.
Canepa imbibata cu aracet transparent formeaza un maner simplu, estetic si cat se poate de rezistent si aderent.
Asa e cand se odihneste (in stanga e mai indoit - dar nu si cand e tensionat)
Sangerul nu raspunde grozav la cald asa ca nu insist sa-l indrept si sa-l indoi. Din lemnu asta, las arcul cat mai natural cu putinta.
Si asa ii cand il pun la lucru.
Ii lemn tare asta si are farmecul lui cu toate nodurile si strambaturile. Coarda e facuta acasa, asa verde cu negru ca sa aduca a padure.
Aici se vad mai bine nodurile, dar si latimea, capetii si marimea lui pe langa om.
O husa ii faci rapid dintr-un sac de iuta , ai pus mana pe tolba si ai plecat. Muguru sta sa plesneasca si primavara bate la usa. Pregateste sculele ca se deschide sezonu pentru trasul la tinta.
Primavara sus in poiana pe locul curatat ( ca am avut bataie de cap cu cautatul sagetilor prin ierburi) , iar vara ne mutam jos la padure la roacoarea carpenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu