luni, 31 octombrie 2016

crampeie

 Ne-am dus sa prospectam locurile si sa ne bucuram de toamna care peste putina vreme va trece.
               O ceata fina invaluie padurea si o ploicica o uda.
 Sunt locuri curate in care patrunzi cu usurinta si prin care poti trece in viteza,
              dar sunt si locurile prin care muncesti sa inaintezi.
Se gaseste si loc bun de campare in care dupa ce muncesti un pic, vei avea confortul necesar.
Am gasit destul de aproape un paraias energic. Tot acolo sunt si vai salbatice cu sol umed si afanat, foarte fertil. De lemn uscat nu ducem lipsa.
Seara si dimineata la un ceai bun, este destul timp sa cioplim stand la caldura unui foc facut cu lemn tare.
 Vei avea ocazia sa vezi arbori seculari si sa umblii printre giganti.
 Insa vom avea destul de mesterit si vom apuca sa petrem timp suficient afara , incat sa putem spune codrului casa.
 Acum toate apar ca intr-un vis, in care imaginatia alimentata de cateva poze iti cladeste o "realitate" mai saracuta,
 dar curand vei cunoaste la modul real. 

Ne vedem, ne cunoastem si apoi pornim impreuna in calatoria asta. Aici nu-ti pot oferi mostra de miros, temperatura, consistenta, sentiment si dorinta.
Insa pana joi, va doresc zile faine, inimi calde si minti limpezi.

joi, 27 octombrie 2016

miscarea montana

Daca il ai, pastreaza-l si imbunatateste-l. Nu il ai? Dobandeste-l.
Cum ce? Echilibrul, evident !!!
Lucrezi , lucrezi, dar nu uita ca esti om nu robot. Lucrezi sa traiesti, nu traiesti ca sa lucrezi.
Ceea ce uita multi este tocmai sa traiasca, mai exact CUM SA TRAIASCA.
Iar daca pui asta sub semnul intrebarii, raspunsul e simplu : FRUMOS, sa traim frumos.
Despre oameni voi vorbi, nu despre munti si are de-a face cu tine si nu cu piscurile golase.
Muntii ii urc, padurile le cutreier, dar inima mea e legata de om.
Indrazneste si gusta din frumusetile pe care Dumnezeu ni le-a oferit (ai auzit bine, am spus Dumnezeu, nu mama natura - am mai avut discutia asta in care omul fara capatai cauta sa detroneze Creatorul si simultan sa personifice facaturile si nu e deloc decent) .
Iti voi spune un mic secret. Eu am cioplit lingura, nu a aparut in mod "stiintifico-mistic" singura.
Ce spui cand o vezi? In mod sigur nu vei zice ca a luat nastere printr-un proces evolutiv, ca prin numeroase incercari si prin maretul hazard -  voila! Nu domnule. La ea s-a lucrat cu instrumente precise si cu tehnica potrivita. Din ceea ce am cunoscut, consider ca e cu mult mai plauzibil ca toata informatia ce sade in orice are forma determinata, in orice are scop si viata, sa fie rezultate din munca unor maini iscusite. Sunt eu fraier si credul? Oi fi ... sau nu, dar daca ai fi nepartinitor si nu te-ai da dupa moda, ai constata ca e mai rezonabila si mult mai de bun simt ipoteza asta.
Dar fiecare suntem partinitori si imperfecti, asa ca nu voi petrece mai mult timp acum in planul asta.
Aeriseste mintea, calca pe pamant, pietre si iarba, iesi din zgomotul urban atat de nefiresc.
Hai la munte. Daca te incearca o dorinta si vrei mai mult decat drumetie, hai pe verticale.
Hai sa-ti arat marmotele cum se joaca, caprele negre cum stau semete pe cele mai expuse stanci, pasari de prada si chiar pe regele urs.
In locul potrivit si cu un binoclu, poti sa vezi toate astea.
Pune sangele in miscare si castiga vitalitate. Nu lasa trupul sa leneveasca, pentru ca atunci cand vei avea nevoie de el va fii tot lenes si bolnavicios.
Piatra cu piatra, gand cu gand si experienta dupa experienta ajuti la cladirea unui om dintr-o bucata, capabil sa transforme si pe cei din jurul sau (tau).
Pentru momentele in care esti obosit si poate te-ai clatina, e bine sa nu fii singur acolo.
Exact cum cerul senin se reflecta in lacurile cristaline, la fel si frumusetea unor astfel de experiente se reflecta in persoana care le traieste, iar apoi din acel om lucruri frumoase vor izvora.
Acum ai echilibru.
Prinde ocazia, alege experienta montana. Traieste si in timp ce lucrezi si dupa servici, traieste si atunci si acum. Nu te mai multumi doar sa vezi ce fac altii. Realitatea virtuala nu e realitate, iar ceea ce traieste altul nu e viata ta.
Te invit sa pasim impreuna, sa impartasim si sa transmitem mai departe ceea ce am primit.

marți, 25 octombrie 2016

cana din lemn de artar si alte mestereli

Pentru informarea voastra voi readuce in lumina aspecte foarte importante ce tin de manufactura si distinctia mai mult sau mai putin evidenta dintre produsele obtinute manual si cele realizate cu unelte industriale.

Incep cu mesterii. In primul rand "povara" onestitatii zace in carca noastra, deoarece trebuie sa fim sinceri cu omul si sa-l informam cu privire la produs.
Astfel ca nu vom face noi conventii verbale in care sa numim plasticul lemn, rebutul produs unicat si mai ales nu e drept sa numim traditional si hand made, un produs care a fost obtinut altfel decat cu unelte traditionale de mana.

Nota : nu e nimic gresit in a face productie de serie si a obtine mai rapid produsele cu ajutorul masinariilor, dar e total gresit sa-i zici omului care nu cunoaste ca sunt lucrate manual. E gresit sa ceri acelasi pret pe un produs care nu-i lucrat manual cat pe unul lucrat de mana.

Acum, ca sa vezi ca nu ma joc, iti voi spune care-i povara pe care mesterii o poarta. Nu are de-a face doar cu profitul imediat. Domnule, un mester este pastrator si transmitator de traditie, iar prin masluirea produselor autentice si prin jongleriile de cuvinte vom face sa dispara pentru totdeauna mestesugul autentic.
Asta doresti sa lasi mostenire copiilor tai ? Doar roboti care fac munca in locul nostru ?
Unde va fi atunci sufletul din lemn ? Unde se mai vede dalta care a lucrat, masuratoarea din ochi si frumusetea timpului petrecut mesterind ce culmineaza cu satisfactia unui produs reusit, unde vor fi ingropate toate acestea si cine le mai scoate vreodata la lumina ?

Atunci cand primesti cunoasterea, nu uita ca primesti la pachet si responsabilitatea de a o transmite.

Pentru fiecare din voi care cumparati un produs, va rog sa va informati inainte, pentru ca ceea ce veti primi sa fie conform cu ceea ce vi se promite, iar pretul sa fie unul corect.
Si cei ce fac si cei ce utilizeaza sunt impreuna pastratori de traditie.

Transmit salutari tuturor mesterilor de pe meleagurile romanesti si le doresc sanatate, spor la munca, multa inspiratie si onestitate.
Celor ce apreciaza produsele cu suflet le amintesc ca fara ei manufactura ar fi disparut de mult si ca in realitate ei detin procentul majoritar in ce priveste hranirea mestesugarilor.

Asa ca va multumesc tuturor si sa auzim de bine.

luni, 24 octombrie 2016

toamna la padure - rezumat, ganduri, invatatura si invitatie

Trupa e pregatita, asa ca hai in calatoria asta sa vezi intai prin ochii nostri toamna la padure, iar apoi esti binevenit/a sa ni te alaturi.
Pentru putina vreme arborii pastreaza haina asta, apoi se dezvelesc sa se imbrace in alb.
Am prins exact vreme de toamna autentica. Am pornit pe drumuri largi, apoi am urmat poteci de oameni si animale.
Toate sunt mai bune de gustat acum: mirosul codrului e mai intens, vantul mai simtibil, soarele mai prietenos, caldura focului mai de dorit, fosnetele mai multe... astenia inxistenta. :))
Cateva lucruri simple si utile iti voi spune. 

Unul este ca, atunci cand mergi in grup, sa mentii o distanta de siguranta intre coechipieri, in asa fel incat daca e sa se impiedice cineva, cel care aluneca sa nu-i ia si pe ceilalti. 

Alt aspect este sa pastrezi contactul vizual atat cu cel din fata ta cat si cu cel din spatele tau.

Evita discutiile pe teme cotidiene si irelevante cata vreme te afli in locurile astea minunate. Nu te lasa distras de nimicuri si nu lasa nici grijile sa-ti rapeasca bucuria calatoriei.
Acum descaltarea si hai sa trecem raul. E rece? Mh. Nu e asa rece, iar daca ar fi, ti-as zice "e rece si buna", face bine la circulatia sanguina si te revigoreaza.
In rest e bine sa stim ca nu temperatura apei este principalul impediment ci, la raurile mici de munte, sunt pietrele alunecoase, iar la cele mari e curentul. Te poti ajuta cu un baston. Oricum se obisnuieste ca traversarea sa se faca printr-un vad, dar in conditii mai aspre nu-i exclus sa-ti montez si o coarda care sa-ti serveasca ca balustrada.
Iar acum vom vedea care-i treaba cu TEAMA.

Din prima mentionez ca una din cele mai mari si mai rele temeri este teama de a nu face nimic de teama ca se poate intampla ceva. Ceea ce in mod cert se va intampla insa, va fi tocmai faptul ca ai irosit timp pretios, timpul pe care nu-l mai poti recupera niciodata si abia cand e prea tarziu si ramai fara, vei intelege cu adevarat vorbele astea.

Acum, un aspect important, este sa intelegi ca acolo unde ideile pre(-)concepute (= sadite de altii in mintea ta, in lipsa cunostintelor reale) iti vor pune piedica, pana nu incepi sa experimentezi si sa inveti, teama de necunoscut va fi cea care iti guverneaza constiinta si iti dicteaza directia.

Exista echipament care sa se potriveasca cu sezonul, relieful, tipul activitatilor, conditiile meteo si inclusiv nevoilor tale.
Exista cunostinte care odata dobandite iti vor lumina cararea si vei vedea resurse acolo unde inainte vedeai doar piedici.
In principiu fiecare om poate sa fie un pic si autodidact. Insa, atunci cand doresti sa iesi in natura si nu dispui de timpul necesar ca sa inveti si de echipament adecvat, bine ar fi sa nu dai buzna in magazinele de profil si nici sa iti alegi o locatie la intamplare si sa mergi bezmetic si solitar. Solutii se gasesc mereu. Una ar fi sa discuti cu cei care au deja experienta in domeniu si sa te lipesti la un grup care are "traditie" in drumetie.

Dar, oricum faci, nu lasa ca teama sa-ti intunece orizontul. Nu te mai face singur sensibil si bolnavicios. Trupul trebuie sa-l fortifici, iar inima sa o sensibilizezi. Nu lasa sistemul(orice ar mai insemna si asta) sa iti impietreasca inima si sa-ti slabanogeasca trupul.

Prin calire(expunere progresiva, controlata la diversi factori externi si solicitari) te intaresti, iar prin interactiunea si activitatile cu oamenii se modeleaza mintea. Mintea ta e un teren fertil, seamana lucruri frumoase si bune, iar daca vor fi udate si intretinute, vor creste mari si frumosul va iesi la suprafata.
Seara ne adunam la surplomba, langa un foc, unde se aud bancuri si povestioare.
 Unii dorm la gura pesterii, altii mai in adancime.
Dimineata ne gaseste odihniti si cu voie buna. Spre surprinderea multora dintre voi, tinerii nostri sunt mai "barbati" decat multi adulti. Lucruri precum trezitul de dimineata, spalatul in apa de rau, impachetatul si caratul rucsacului fac parte din aventura la padure.
Despre pesteri vreau sa mai zic si ca au temperatura constanta tot anul(vreo 10-11 grade) asa ca, odata ce ti-ai gasit un loc in care sa nu picure din tavan, vei avea confort termic neasteptat.
Nu incurajez turismul in care pesterile sa devina refugii, insa recomand experienta asta oricui are bun simt, poate sa pastreze linistea si stie sa lase locul curat.
 Este pofta de mancare, iar meniul e mai variat decat pare.
Din nou trecem apa, umblam pe curbe de nivel, teren alunecos si pietros,
suntem atenti cum si pe ce pasim. Nu e un efort prea mare pentru ca ritmul de deplasare adecvat face ca totul sa para mai usor.
                     Intram pe zone in care poteca lipseste,
ne cataram cand e de catarat si nu ne temem de inaltimi pentru ca am invatat sa ne asiguram corect si sa avem incredere in parteneri.
                             "sala de concert si corul"
Inteleg ca nu avem o cultura prea dezvoltata in ceea ce priveste drumetia montana si la asta muncesc, dar sper sa te alaturi si tu. Ceea ce cladim azi este temelia a ceea ce vom lasa copiilor nostri si nu este absolut nicio gluma sau cliseu, ci efectiv noi am ajuns cum suntem si unde suntem pentru ca am cladit pe temelia celor de dinaintea noastra.
Va trebui sa iei lumea in piept si uneori inima in dinti, sa intelegi ca odata cu cunostinta vine si responsabilitatea: de a face, a impartasi, de a recunoaste si asa mai departe.
In mijlocul padurii facem popas. Despre cum se amenajeaza rapid locul de popas si chiar locul de campare, vom aprofunda in 3-6 noiembrie la tabara cu specific de bushcraft.
 A plouat putin, a fost si soare, a fost ceata dar si vizibilitate. A fost si mai caldut si mai racoare, insa a ramas constanta buna dispozitie. Bravo! Aveti grija in continuare si va mai asteptam.

pledoarie pentru ADEVAR - doar inca un glas ce ... sopteste in pustiu - necomercial


ADEVARUL este insolubil, eu sunt cel stricat/fermecat/diluat/dizolvat,
Pierdut intr-o mare de iluzii, ... plina de confuzii.

Unul zice ca e condamnat la o existenta nealeasa,
Altul e convins ca alegerile proprii ii determina directia.

Pretentia noastra este de a intelege neintelesul si de a cuprinde necuprinsul cu o minte finita, timp in care ei nici macar nu sunt deranjati de lipsa consistentei din fiecare zi ... care a mai ramas de zvarcolit in tainica efemeritate pe nedrept numita viata.
In goana dupa pseudo-fericiri tranchilizante si ametitoare servite pe taraba narcoticelor legale si ilegale,
disperati si inconstienti, tot mai goi si mai goi , tot mai sarac, si mai speriat , te intreb : UNDE-I DRAGOSTEA ?
Raspuns - e ascunsa in Adevar, iar fara ea nimeni nu poate sa fie altfel decat un egoist incurabil. iar blestemul egostilor il cunoastem si este parasirea si deznadejdea, insa leacul nu-i la farmacii, ci la Cel care din varii motive ingaduie desacralizarea si blasfemiile fara precedent care au loc in "era noastra".

Uneori ma intreb ce-i cu haosul asta, alteori ma intreb de ce doi se uita la acelasi fruct, unul zice "nu e mar" , altul zice "uite marul".
Nu ne mai minti povestindu-ne perceptii, expunand tablouri simplite ce ilustreaza o realitate relativa cladita pe variabile.
NU SUNTEM prostii care sa faca confuzie intre realitatea absoluta si perceptiile omenesti care sunt incomplete si insuficiente si nu pot exprime sau priceapa lumea cum este de fapt, dincolo de preferinte, de iluzii si manipulare.
Nota: Universul nu a fost cladit de legile despre care noi spunem ca il guverneaza. In realitate nu exista legile astea cum in realitate nu exista matematica. Nu mai confunda explicarea si observarea unor fenomene cu fenomenele in sine.
Legea lui X nu naste procesul ci cel mult il explica. A descrie comportamentul cuiva si a explica fenomenele prin care un om se naste, misca si gandeste, nu va aduce la existenta o noua viata.
Mai graba printr-un barbat si o femeie inzeastrati cu "sambure de viata", un om apare.
Nu te identifica cu meseria sau pasiunea pe care o ai/practici, ESTI OM, iar asta inseamna mai mult decat o piesa intr-un sistem avariat.
Sunt momente in cand spun "sa le vorbeasca El, pentru ca sunt copii Lui, este interesul Lui sa ii educe, sa li se faca cunoscut" ,dar cine sa vorbeasca, pietrele ? Paradoxal si ele, dar si lemnele si vantul pentru cei ce au urechi de auzit.
Cel ignorant nu va zice niciodata "adevarul exista", ci mereu va intreba ironic "care adevar?" sau "ce este adevarul ?" si ca sa fie sigur ca nu apuca sa vina vreun raspuns isi raspunde singur "nu exista adevar", complacandu-se iarasi in goliciunea lucrurilor si a iluziilor zilnice. Dar este si omul care nu mai poate sa se sature cu placerea hologramelor si inseteaza dupa consistenta, dupa adevar, dupa ceea ce ii lipseste la modul real.
In esenta si unul si celalalt fac cam aceleasi lucruri dar difera prin faptul ca nu simt la fel si nu doresc acelasi lucru, dar distinctia esentiala este in faptul ca unul este profund nemultumit de minciuna iar celalalt este profund nemultumit de adevar.
Unul nu poate sa mai auda minciuni, iar celalalt nu sufera sa mai asculte adevarul.

Nu e vina mea ca nu cunosc inca , dar e vina mea ca nici nu doresc sa aflu. Tu sa nu fii ca mine, ci fii intelept si scapa de balastul care te incetineste, lasa nebuniile inutile si alearga, ca mai e doar un pic si ceara se consuma, flacara se stinge, fumul se ridica si cenusa ramane doar pana o sufla prima pala de vant, apoi amintirea ei dispare.
Ce urmeaza dupa aceea ? ... atunci se va confirma sau se va infirma daca ceea ce ai cunoscut era adevarat sau daca Adevarul te-a cunoscut, tu l-ai imbratisat si acum umblati impreuna sau nu.
Cum sa vezi pe unde umblii cand ochii nu privesc pe unde calca pasii ?
Cum sa umblii drept cand refuzi calauzirea dreptatii si imboldul dragostei ?
Cu minti "astrale" si "lunatice", de teama superstitiilor plasmatice,
Fara vointa, dar cu ambitii, "am renuntat la demnitate pentru orgoliu"
"vei renunta si la libertate pentru falsa singuranta".
Tu nu mai faci distictia intre credinta si credulitate, intre Dumnezeu si orice alta vietate ?
Crezi oare ca desacralizand cu mintea si cu vorba totul, vei reusi sa netezesti realitatea pana se va mula dupa strambaturile noastre ? Oare nu se cuvine ca noi sa ne intreptam si sa fim indreptati, in loc sa incercam a darama ceva ce nu se poate clatina ?
Inchei cu rugaciunea : Ai mila Doamne si de cei cu mintile imbeznite, ca in loc de bastoane albe, ne facem drum cu sabii ascutite.
Cuvant de incurajare: nu dispretui mustrarea,ci prinde esenta. Inteleptul primeste sfatul bun, cercetand lucrurile, el e capabil sa se intoarca oricat de departe ar fi inaintat pe poteca rautatilor si iluziilor.
Perspective: Aceleasi vorbe pentru unul sunt indreptar, pentru altul tema de batjocura, pentru unii de neinteles, iar altora le va confirma ceea ce deja au trait.
Lege:
Nu realitatea este relativa, ci perceptiile noastre asupra ei.

luni, 17 octombrie 2016

proaspat cioplite

Avem de-a face cu una din lemn de stejar iar alta de frasin.
Prima e mai mare si are cupa deschisa,
in vreme ce asta de frasin e un pic mai mica si mai robusta.

duminică, 16 octombrie 2016

si asta e tot din lemn de maslin

E o lingura medie ca dimensiune, rezistenta si comoda. Este de nadejde si iti va servi multi ani de acum incolo.
Despre lingurile astea spuneam ca sunt unicate si mestesugite cu rabdare, iar una din ele poate sa devina lingura ta personala. Ea va inmagazina amintirile locurilor prin care o vei purta.
De asemenea poate sa fie un cadou frumos pe care il vei face cuiva drag.

joi, 13 octombrie 2016

stejar si maslin

Doua linguri, matematica simpla.
Una e de maslin (e tot de pe insula si va mai avea frati, ca am mai mult lemn de acolo)
si inca una din lemn de stejar.