miercuri, 15 noiembrie 2017

lingura de prun


 Intr-o lingura si doua vorbe am sa exprim momentul.
De data asta povestea este tainuita si nici eu nu cunosc cate primaveri a vazut batranul prun.
Cu nuanta caracteristica si forma specifica, pot spune ca e una din multele linguri pe care le-am cioplit ... si atat.
Insa realitatea este ca e unica si nu va mai fi niciuna ca ea. Este simpla si eleganta, usoara si incapatoare.
De data asta nu te voi indemna sa o iei pentru tine, ci mai bine gandeste-te ca poate fi un frumos cadou pentru cineva drag tie.

marți, 14 noiembrie 2017

cutit scandinav

"Mai rar nu e sinonim cu deloc"
Plecand de la vorba asta, pot zice ca am gatat cateva linguri, un cutit si multe teci la topoarele mici si mari care ne vor servi la tabara de bushcraft din iarna aceasta.
Si da, aia este o lingura de maslin, insa astazi discutam strict de cutit :) .
 Lama de marime medie, maner din lemn de tisa si corn de cerb carpatin, iar teaca am facut-o sa-i vina la fix.
 Canalele de la capetii manerului servesc ca indicator pentru mana si ofera o aderenta foarte buna in anumite prize.
Urmeaza linguri si apoi mai vedem. Sanatate buna.

miercuri, 18 octombrie 2017

alpinism - cladim pe temelia deja pusa

Cu ocazia asta am sa-ti redau cateva franturi din cursul de pregatire.
Ne-am intalnit cu un scop precis, anume sa aprofundam notiunile esentiale de parcurgere si apoi sa trecem la partea de echipare.
Discutam de un weekend prelungit destinat pregatirii in alpinism - etapa de vara.
Aia e tabara noastra de baza, de unde vom pleca zilnic in diverse locatii pentru a desfasura aplicatiile la stanca.
Trecem prin teoria deja invatata si completam cu ce este nevoie. Atmosfera e relaxanta si ma bucur ca avem oameni deschisi si dornici sa invete.
Ne asiguram zilnic ca ceea ce urmeaza sa facem in teren a fost inteles si va fi executat in bune conditii.
De asta se urca doar cap/secund, mansa nu intra in discutie.
Cataram intai pe rute deja echipate pentru a exersersa atat tehnicile de asigurare si regrupare, cat si miscarile specifice de escalada.
In trasee se pleaca cu echipament complet si cunostintele deja asimilate.
Invatam sa plantam protectiile. Lucram atat cu nuci de toate felurile, cat si cu pitoane, pene si anouri.
Invatarea o facem la orizontala si in plan cu inclinatie mica. In timpul invatarii simulam parcurgerea pe verticala. 
Dupa ce ce trece o echipa, nu ramane nimic in urma ... sau in stanca.
Fiecare punct intermediar si amaraj este supus testelor de rezistenta si au loc discutii legate de solicitari.
Ne impartim pe echipe de cate doi, si vom lucra in rotatii. In felul acesta fiecare apuca sa echipeze si sa parcurga, sa recupereze si sa se retraga.
Invatam sa utilizam atat tamponorul de speologie (pentru spituri autoforante)- expandare prin percutie, 
cat si cel caruia i se ataseaza burghiu (prindere sds) - expandare prin insurubare.
Ne tinem de programa si zilnic avem atat teorie cat si practica. Astfel ca se continua catarare libera (utilizand exclusiv prizele naturale) cat si pe sistemul clasic (utilizand inclusiv echipamentul din dotare: scarite, carlige, anouri,etc). 
In tabara ne asiguram un trai decent si atmosfera e placuta. In afara programului de curs se abordeaza diverse teme, unele mai filosofice ca altele :)).
In alta zi am coborat in adancul masivului pentru a exersa parcugerile pe coarda.
Alpinistul trebuie sa fie pregatit oricand sa coboare si sa urce pe coarda si e inadmisibil sa nu cunoasca nodurile si tehnicile specifice, parcurgeri fara ajutorul blocatoarelor. De asemena trebuie sa cunoasca coborarea fara coboratoare, trecerile de nod si inca altele pe care ti le las pentru cand ne vedem la urmatorul curs.
Apoi invatam sa parcurgem cap/secund inclusiv traversarile expuse.
Trebuie sa stii cum se parcurg asigurat portiunile expuse din muntii prin care vei merge si este esential ca partenerul tau sa fie la fel de pregatit.
Secretul reusitei sta in detalii. 
Chiar daca nu ai prins de aici decat vag aroma actiunii, in realitate s-au petrecut mai multe. 
N-am ratat nici tehnicile de salvare ce necesita realizarea si utilizarea sistemelor de scripeti.

Tehnica a fost predata, insa pentru asimilare reala si mai ales aprofundare, va fi nevoie de cateva ture specifice.

Pana la urmatoarea, sa auzim de bine.

sâmbătă, 14 octombrie 2017

din codrii

O zi insorita de toamna, poate si un pic racoroasa, ne gaseste umbland prin padurile in care venim sa desfasuram activitatile cu grupul.
Viroza nu ne-a oprit ci doar a incetinit o leaca ritmul :) .
Observam imprejurimile, distingem locurile potrivite pentru adaposturi, sursele de apa, lemn si alte bunatati . Ne aflam in plin sezon de ciuperci si am zis ca de anul asta vom incepe sa aprofundam cunostintele legate de identificarea si prepararea lor.
Pana atunci, dar si dupa aceea, nu recomand culesul si consumul lor de catre personele care le cunosc doar ,,dupa ureche,, pentru ca riscurile sunt reale si nu merita.
Cam asa se vede acum din hamac, insa la vremea aia majoritate arborilor vor fi dezveliti si mai multa lumina va lovi tarana cu multimea incomensurabila de fotoni :)
                                                  Uite si ciuperca de poveste.
Avem padure de amestec , in care predomina foioasele, cu precadere fagul. Apoi sunt mai multe vai mici ce au la baza izvoare,  iar pe masura ce coboara, dau nastere la paraiase.
                                                  Solul e bogat si muschiul gras.
Spre deosebire de iarna, in sezonul asta ai acces la o varietate mai mare in ce priveste hrana.
Unele pot fi consumate doar gatite, in vreme ce la altele trebuie sa fi cumpatat cu cantitatea.
Unele arata bine doar pentru ochiul cunoscatorului, iar altele sunt efectiv asunse de orice ochi si trebuie sa sapi sau sa cateri pentru a le obtine.
Unele se tarasc, altele alearga, unele zboara, iar altele stau nemiscate.
Insa pe langa ce bagi in gura si cu ce te acoperi, mai ai si mediul extrem de diversificat prin care sa te misti. Atat flora cat si fauna e din abundenta si daca ai vrea sa observi si sa intrii in detalii, nu te-ai plictisi nici dupa doua saptamani.

Maine dam alta tura si mergem mai in amonte pentru ca vrem sa acoperim o arie mai larga.

joi, 28 septembrie 2017

topor viking

 E un topor mare la care fieru e forjat manual, coada si teaca de asemenea sunt facute de mana.
Greutatea toporului cu tot cu coada e de 1,3 kg. Lungimea taisului e de 13,5 cm. Lungimea cozii este de 75 cm.
 Taie foarte usor atat in lemn verde cat si uscat. Are cadere excelenta si nu necesita multa forta la manuire.
Face treaba si la cioplit, chiar si cu o mana si mai ales la "tamplareli paduresti".
Teaca protejeaza la transport si e facuta dupa modelul vechi, ce nu necesita niciun fel de capse, nituri sau nasturi.
Il vand cu 280 lei.

miercuri, 13 septembrie 2017

ca o tura sa iasa bine

Am sa impartasesc cu tine cateva ingrediente care contribuie la reusita unei ture/tabere in salbaticie. Cateva am spus, nu toate, iar ordinea e aleatorie.
Alegem zona potrivita, in functie de activitatile pe care le desfasuram, de sezon si de durata turei/taberei.
Cautam sa nu fie in apropierea cabanelor, parcarilor, soselelor sau a locurilor frecventate de alti turisti.
Locul sa fie cat mai putin expus la pericole naturale (caderi de pietre si copaci/crengi, avalanse, viituri, vanturi puternice, teren instabil, chiar si animale salbatice pradatoare).
Sa avem resursursele naturale relativ aproape (apa, lemne, pietre, tren plan si plat, distanta optima intre copaci, vegetatie corespunzatoare cu specificul ales.
Selectionarea participantilor in vedera obtinerii unei echipe potrivite (apropiate ca si conditie fizica, cu pasiune si dorinte comune, dar cu diverse daruri) este esentiala.
Comunicarea cu fiecare participant in parte, in vederea clarificarii detaliilor.

Afisam din timp programul, zona si echipamentul individual necesar. Sustinem participantii cu sfaturi si opinii in ce priveste alegerea echipamentului corespunzator si imprumutam ( nu inchiriem) in functie de posibilitati diverse articole celor ce nu au.

Inainte de fiecare tura studiez si fac programul pentru fiecare zi. Nu exista doua ture/tabere identice, deci nu voi cauta sa rutinez munca pe care o fac cu pasiune.
Prospectarea terenului nu lipseste. Aflam detaliile legate de distante si locatie, conditii meteo. Observam si notam resusele din teren. Cautam urmele animalelor si incercam ca treceea si sederea noastra in natura sa fie cat mai prietenoasa cu putinta ... si pentru mediul inconjurator :).

Ne asiguram ca participantul intelege (nu doar aude) despre e vorba si ca va coincide cu ceea ce isi doreste.
Cautam ca fiecare participant sa aiba transport, hrana suficienta (si corespunzatoare) si atmosfera familiala.

Asiguram echipament tehnic si nu ezitam sa oferim (daca timpul ne permite) mai multe informatii, cunostinte, experiente si exemple decat prevede ,,programa" .
Ar mai fi multe de spus, dar nu sunt un om de cuvinte si ma tem ca multi dintre cei ce viziteaza blogul nu sunt oameni de litere.

Dar pana una alta, am fost la padure sa prospectam pentru tabara de BUSHCRAFT - etapa de TOAMNĂ ;) .
In curand urmeaza sa postam detaliile. Stati pe aproape si aveti grija de voi. 

Sanatate si sa ne vedem cu bine.

luni, 11 septembrie 2017

experiente alpine - partea a2a

Dupa ce ne-am aclimatizat la Monte Rosa, schimbam tara si muntele.
Imi place cand spun ca vom pasi din nou pe crestele legendare, unde alpinismul isi are originile.
Iata trupa, cam astia suntem toti :) .
Urcam cu trenuletul pe clasica ruta, apoi de pe la 2400 m ii dam pe picioare pana la aproape 3200m unde punem cortul.
Pe drum intalnim o gramada de capre despre care pot spune ca sunt doar semisalbatice, avand in vedere comportamentul neobisnuit. Practic, cata vreme n-au cunoscut pradatori si omul n-are nicio treaba cu ele, isi cam permit sa pasca ca oile.
Avantajul este ca, doar cu un mic zoom, poti face poze faine.
Si uite ca am ajuns si-n tabara de baza. Uscat nu gluma. De fapt n-am mai prins niciodata asa putina zapada.
Vremea e minunata, dar sa vedem pentru cat timp.
Ei si uite ca taman in noaptea hotarata pentru varf se pune o ploaie zdravana care in curand se transforma in lapovita si ninsoare. Ceata invaluie tot muntele in incertitudine. Ne culcam la loc.

Toti cei ce doresc sa urce varful din zona asta, pleaca fie la ora 1, 2 sau cel tarziu 3 dimineata. Noi ne-am decis sa pornim pe la... 7:40  :)) .
Pe urcare ne intalnim cu multi dintre cei ce au pornit cu noaptea in cap. Acum coborau la baza, descurajati fiind de ceata, ninsoare, vant si oboseala.
Obisnuim sa urcam dintr-o singura bucata - de la tabara de baza pana pe varf si inapoi in aceeasi zi. Insa pentru asta e nevoie sa fim aclimatizati si cat de cat pregatiti fizic.
Dupa primul varf mai inalt, nu ne simtim chiar ca la inceput, dar e rezonabil.
Vantul trage si el pe sus, dar parca mai milos ca in alte ascensiuni.
E o zi splendida si parcurgem impreuna creasta. Ai cam tot ce-ti poti dori aici.
Cand ne oprim sa ne tragem suflul, admiram peisajul si mai facem cate-o poza.
Sa nu crezi in povestile celor ce trateaza cu superficialitate muntele asta. Desi e ruta cea mai usoara, sa stii ca nu e lipsita de crevase, zone cu risc de caderi de pietre, portiuni inguste in creasta si chiar inclinatii pronuntate.
Cu alte cuvinte recomand iubitorilor de munte sa vina pregatiti si tehnic, nu doar fizic, pentru a se putea bucura in siguranta de frumoasa ascensiune.
Dar una peste alta, e o tura faina care merita tot efortul.
Suntem sus pe varf si retraim sentimentul rasplatirii, inspirand adanc linistea netulburata. Dureaza doar cateva minute, asta e tot.
Tocmai de aceea e valoroasa intreaga experienta a calatoriei si nu doar ajungerea in locul din care nu mai ai unde urca.
Peste putina vreme se va lasa seara, iar norii par sa se scurga usor de pe crestele inalte.
In timp util suntem inapoi la cort. Hidratam si ne odihnim.

Primim in dar timp frumos si la coborare. O spun pentru ca am parcurs masivul asta pe multe feluri de vreme si am invatat sa apreciez cadourile.

Am avut o dubla satisfactie in tura asta. Prima ar fi ca am avut ocazia sa impartasesc si cu ea ascensiunea in stil alpin. Apoi a doua bucurie a fost retrairea unor momente de demult dar si experimentarea altora mai noi.
Pentru ea sper ca a fost frumos si educativ, iar pentru voi, daca decidem sa facem o tura vara urmatoare, ne vom auzi din iarna asta.
Pana atunci insa, santate buna si pace in suflet va doresc.

Apropo, pentru cei care deja aveti cunostintele de parcurgere in ce priveste alpinismul (de vara) , va invit sa va inscrieti la etapa a2a, anume cea de avansati/echipare. Celor ce doresc sa participe si cu care nu ne-am cunoscut, le voi voi da o testare in urma careia vom determina daca sunt pregatiti pentru initiere (tehnici de parcurgere) sau avansati (tehnici de echipare). Ne auzim.