joi, 22 februarie 2018

instruire in alpinism - etapa de initiere - prima jumatate

Astia suntem si avem treaba.
Urcam, ne cazam si incepem cu inceputul. Invatam despre importanta informarii. Aici intra si notiunile de orientare turistica, cunoasterea masivului, starea vremii si inca multe altele.
Drumetia montana constituie baza in alpinism. Asa ca invatam sa pasim bine. Fiecare face urme cu schimbul, iar ceilalti invata cand si cum sa-i calce pe urme.
Deplasarea fara echipament tehnic se exerseaza in teren variat. Incepem sa introducem si notiunile legate de nivologie si abordarea corecta a traseelor pe timp de iarna.
Tehnica difera (trebuie adaptata) in functie de inclinatia pantei si tipul de zapada. Urcam, coboram, traversam, ... pana ce vad ca ai inteles.
Ca o mica paranteza, mi-a placut tare mult duetul asta :)). 
Apoi, dupa pauza cuvenita, am revenit cu coltarii si pioletul sa fixam baza. Dupa ce ai trecut prin zapezi si gheata si ai prins tehnica de deplasare pe coltari si de utilizare a pioletului, putem porni la drum. Pana atunci nu ai ce cauta in creasta!

Atentie!!! pentru cei care va aventurati cu sau fara ghizi si nu stiti sa pasiti corect, sa utilizati pioletul (si aici nu ma refer doar la oprire), riscati inutil si inconstient.
Muntele este pentru relaxare si pasiune, e frumos si trebuie sa aduca satisfactie, nu stres, risc si accidente.
Cu rucsacul ca de expeditie pornim la drum. Daca in scoala nu inveti si partea de deplasare cu tot echipamentul necesar, cat si notiunile ce tin de autogospodarire, atunci ai pierdut cateva din cele mai comune si mai de folos elemente.
Micuta casuta ne va fi locuinta pentru urmatoarele 5 zile. Zapada e cat usa,
dar suntem in putere si binedispusi :).
Invatam ca ceea ce vede ochiul poate sa insele mintea. Astfel, chiar si atunci cand pare stabil la suprafata si crezi ca stai pe zapada tare, vei intelege ca sub ea se afla straturi care nu au facut coeziune. Astfel intram in detaliile legate de straturile de zapada, avalanse, preintampinare, etc.
Nodurile le invatam la cald, 
dar alaturi de amaraje, le vom testa la rece ;) .
Un aspect esential pe care punctez mereu este ca alpinistul trebuie sa gandeasca si sa adapteze tehnica la situatiile din teren. Nu exista un sablon general valabil si perfect aplicabil in orice situatie. 

Continuam cu urcari si coborari, deplasare asigurati la piolet, tehnica cap-secund, dar si concomitent, cu si fara puncte intermediare de asigurare.

Exersam retragerile de urgenta, amarajele in stanca si zapada, atat fixe cat si recuperabile.
Intelegem ca ceea ce pare inedit acum in materie de tehnica, curand va deveni rutina si trebuie sa se imprime corect. In acest fel vom putea sa ne bucuram de ascensiune in conditii (mai) sigure.
Vremea este exact buna pentru scoala. Am prins si cald si frig, viscol moderat si zile insorite. Ceata si cer albastru am avut. 

Experienta noastra continua in episodul urmator :).

miercuri, 21 februarie 2018

puukko, pentru mesterit si drumetit

 L-am gatat si pe asta. 
 Lama scandinava, maner din lemn de stejar si corn de cerb.
 Teaca ii vine la fix si il tine bine.
 E un cutit usor si rezistent, iar forma manerului permite multe prize de lucru. Asta e rezervat, insa daca doresti unul de acest gen, nu ezita sa ma contactezi.

luni, 19 februarie 2018

mesterim martisoare

 Sa fie brose cu rondele de mesteacan pirogravate si pictate.
 Munca e in plina desfasurare.
 Anul asta vor fi si brose fluture din snur rosu si alb.
 Fiecare face ce poate si stie. Unul cu pregatirea semifabricatelor, 
altul cu creativitatea.
 Mai sunt si feliile din lemn exotic cu imaginea papadiei.
 Totul e lucrat de mana si fiecare obiect este unic.
Martisoarele se vor putea achizitiona din targul de la Timisoara, dar se pot trimite si in tara prin curier.
 Desigur ca nici ciresii infloriti nu vor lipsi :)

sâmbătă, 17 februarie 2018

o zi reusita

 Ne suim in masina si pornim la drum.
Inainte de a intra in padure ne propunem sa vizitam satul.
Il traversam in lung si-n lat, observam si retraim amintirea lucrurilor care nu mai sunt sau sunt altfel in zilele noastre.
Apa e curata, salcia sta sa inmugureasca, iar de pe podul ala pescuiam cand eram mic.
 Urcam dealul pe o parte si-l coboram pe cealalta.
Dupa momentul rural ne indreptam catre salbaticie. Aici ne facem drum printre tufele de paducel si mur, apoi traversam perdeaua de arbusti pana ce intram in stancarie. Succesiune de rapeluri si boscherie, apoi ajungem la prima pestera.
 Multe urme de vulpe, oase si fecale. Zona e locuita in mod cert.
Luam o gustare scurt si incepem urcarea. Mai schimbam o leaca peisajul,
 dupa care iarasi coboram la alte pesteri din apropiere.
Nu splendoarea formatiunilor sau dezvoltarea impresionanta a galeriilor ne atrage, pentru ca astea nu au asa ceva. Locul cu salbaticia si aventura pe care o traim pentru putina vreme, sunt motivele pentru care ne aflam aici.
Deasupra, la un foc de crengi uscate poposim si luam pranzul copios. Nu e un teren plat si nici lipsit de noroi, insa pentru haiducii astia e tot ce au nevoie acum.
Profesorul e multumit, asa ca si eu consider ca miscarea de azi a fost cum trebuie.
Sanatate buna si ne auzim curand.

sâmbătă, 3 februarie 2018

mesterim pe mai multe fronturi

Intre timp fata face cercei. Martisoarele sunt si ele in pregatire.
Cercelusi cu coaja de mesteacan pirogravata si coji de ou pictate. Avem cu bufnite, pisicute, ghiocei, papadie, buburuza, flori de mac si altele.
Cercei mici si medii cu ghinda, margele si pietre semipretioase.
Mai sunt in lucru si bratari, medalioane si brose.

vineri, 2 februarie 2018

la cioplit

Totdeauna am zis ca cel mai bun loc pentru cioplit lingura, e chiar in padure langa un foc.

Mai mult sau mai putin intamplator, am gasit cu cale sa poposesc chiar langa cioata mare de stejar, avand in vedere ca si semifabricatele sunt tot din stejar, desi sunt de pe cu totul alte meleaguri recoltate.

E cald pentru perioada asta si pasarile deja misuna prin tufisuri. Gandurile calatoresc, iar aschiile se indeparteaza usor.
Am pus si o mica filmare ca sa vezi cam cum decurge o dupa masa de cioplit si cam care e mediul cel mai potrivit pentru a mesteri o lingura.

miercuri, 31 ianuarie 2018

Snow & Ice

 Astia suntem. O mana de oameni hotarati ;).
Aici ne dorim sa mergem si asta vrem sa face.
Pana atunci avem de parcurs pe rachete pana la "tabara de baza".
De acolo pornim in creasta.
Urcam, traversam, apoi coboram.
Drumetia noastra pe rachete ne poarta prin locuri minunate si ne deschide orizonturi de dorit pentru orice ochi.

Urcam la baza cascadei si amenajam micile platforme. Curatam excesul de zapada si facem amarajele.
Intoarcerea o facem la lumina lunii, pentru ca soarele i-a cedat dansei sarcina de a lumina intreg masivul.
In dimineata celei de-a doua zile pornim cu entuziasm si mai adaptati. Avem si urmele din ziua precendenta, iar apropierea e mai rapida.
Punem doua linii si se poate catara bine pe ambele parti.
Primele ture sunt de dezmortire.
Pana trece retinerea, dupa aia fiecare se va concentra pe miscari.
 Cateri, dar iti si asiguri partenerul.
Dupa cateva exercitii se pot observa deslusit progresele. 
O data ce-ai prins un pic schema, catararea la gheata se transforma atat in provocare cat si in placere.
E o aventura atat drumul si pregatirea, cat si catararea in sine.
Au fost doua zile pline si frumoase. Ne pregatim pentru urmatoarele ture si deja planuim inclusiv inca una la gheata.

Sanatate buna si sa ne vedem pe sus impreuna.