marți, 18 aprilie 2017

aventura din Cheile Carasului

E una din turele faine si as avea multe de povestit, insa voi fi concis. Intram in chei rapeland de pe pod.
Frunza e verde crud si apa limpede.
Pornim cu voiosie in calatoria noastra sa descoperim ce-i dupa colt si sa ne bucuram cat putem de natura si companie.
Plantele de leac dar si cele comestibile au inceput sa fie vizibile la tot pasul. Floarea lor incanta privirile si cand nu e racoare, atrage insectele.
Treversarile raurilor sunt parte din rutina. In cazul de fata traversam pentru a ajunge la pestera.
Pana la ea avem si de catarat, asa ca vom lua masurile de siguranta si ne vom asigura in coarda. Intrarea e primitoare,
lilieci sunt destui. Nu degeaba ii spune Pestera Liliecilor. Exploram cat se poate fara sa ne taram,
iar retragerea o facem in rapel.
Traversam apa, poposim o leaca si luam o gustare. Apoi continuam prin chei pe poteca presarata cu fel de fel de locuri ce bucura privirea si prin ea sufletul.
Aflam loc de tabara la adapostul codrului si inainte de lasarea serii totul e pregatit. Se sta la foc pana cand se doreste si se povestesc de toate.
Am avut parte de o noapte senina, asa ca n-a fost nevoie sa mai punem tenta, obturand imaginea cu stele si coroane de copaci.
Ceai, cafea, mic dejun, poveste.
Vremea e excelenta si savuram primavara din plin. Stim ca peste putina vreme va trece si peisajul se va schimba din nou.
E o noua zi, iar aventura continua. Pornim pe un sector mai salbatic si nemarcat, dar accesibil.
Cainele nu ne lasa de izbeliste. cand e de umblat umblam, Cand e nevoie sa trecem apa sau sa cataram nu se da inapoi. iar cand e vorba de masa, devine indraznet :).
Apa e foarte scazuta pentru aceasta perioada a anului, insa e limpede si rece.
Cascada e practic imaginara , insa privelistea e de-a dreptul mirifica. Ne umplem sufletele de bucuria momentului.
Traversam piciorul stancos, trecem apa si vizitam marmitele. Apoi cataram stancaria si dintr-un punct mai inalt admiram privelistea : codrii ce se intind cat vezi cu ochii.
Revenim si trecem apa pe cabluri, apoi urcam lent pana la ruinele cetatii.
In lumina galbuie a apusului, cercetam cu amanuntul meandrele si picioarele stancoase. Pasari de prada plutesc lent si racoarea serii se lasa incet.
Cam astea sunt crampeiele pe care le impartasesc cu tine, din tura ce-am numit-o "Aventura din Cheile Carasului".  Zona e mai vasta, iar turele sunt diverse.
In curand ne astepta o noua aventura in alta zona, cu alt specific si anume o tura de instruire.
Sanatate si pofta de viata iti doresc.

marți, 4 aprilie 2017

arcuri si hamace

 E vorba de ziua de sambata, 1 aprilie, pe care am petrecut-o la padure. Acolo am desfasurat cateva activitati distractive si educative.
Fiecare a apucat sa guste din ceea ce inseamna tirul cu arcul traditional si asta intr-un cadru natural.
In a2a parte a zilei ne-am ocupat de hamace si tende.
Cine a dorit a avut ocazia sa-si exerseze echilibrul mergand pe chinga.
Dupa initiere am avut trageri din diferite distante, cateva jocuri, trageri la comanda si tentative de sincronizare, trageri in baloane si nu numai. Spre final am avut si un mic concurs.
 In incheiere fiecare a avut ocazia sa traga cu arcuri si sageti din lemn.
La workshop-ul de hamace, dupa o prezentare generala am intrat in detalii privind constructia, materialele, tipuri de legatori si diverse accesorii. Insa am discutat si de locurile potrivite pentru amplasare si de curatarea zonei.
Apoi am invatat noduri specifice si diverse moduri de montare. Am vazut cum se poate construi un hamac dintr-o prelata sau cearsaf si ca se poate monta si acolo unde ai doar un arbore sau niciunul.
Si pentru ca ti-a placut, am zis ca vom repeta experienta.
 Desigur ca vom introduce si elemente noi, pentru ca vrem sa respectam regula noastra in care fiecare tura este unica.
Cu cei ce au participat deja si doresc sa aprofundeze vom trece la o alta etapa. Ramai prin preajma ca mai pregatim si altele cat de curand.
Sanatate buna.

luni, 27 martie 2017

au inceput turele la padure

 O data cu venirea primaverii dechidem sezonul cu o tura bine condimentata. Punem in rucsac ce stim ca trebuie si pornim.
Trecem prin codrii cu arbori mari si batrani, dar si prin hatisuri. Urcam si coboram, traversam pasaje si ape. Padurea deja poarta covor verde cu ornamente florale :).
 Ne bucuram ca suntem aici si cautam sa absorbim fiecare moment.
 Reluam invatatura cu plantele comestibile si cele bolunde, dar privim peisajul si din punct de vedere artistic.
Remarcam cum toate florile sunt orientate in aceeasi directie si distingem diverse sortimente de parfumuri.
Poposim la locul potrivit si incepem a mesteri cele de trebuinta pentru tabara.
 Montam tendele la inaltime pentru a avea suficient spatiu de lucru sub ele in caz ca se pune vreo ploaie neanuntata.
Exersam tehnicile de taiere si cioplire.  Am ales maceta mica ca unealta de baza pentru drumetia asta.
Nu e nevoie de sport, pentru ca aici avem deja o viata activa.
 Aplicam tehnica de taiere pentru a obtine butuceii, pe care mai apoi ii vom despica. Astfel vom avea lemn uscat de calitate, numa bun pentru pornit focul.
 Tabara noastra este asezata pe o gradina cu leurda, asa ca in mod cert fiecare salata va fi imbogatita cu gustul ei.
 O alta zi, o noua aventura. 
 Traversam raul,
 umblam si-n locuri fara de poteca,
 si nu ezitam a folosi corzile pentru a ajunge unde ne propunem.
 Traversam iarasi raul si intram in inima muntelui.
 Se aud sunetele stropilor ce lovesc micutele ochiuri de apa, iar ochii ni se opresc la doi lilieci indragostiti ce se incalzesc reciproc.
"Oare o fi lung hornul ala ?" ... as intreba eu, dar oare la ce se gandea el ?! :))
 Din resturile lasate de animale, doua seminte au nascut plantute taman in intunericul cel mare.
Revenim la aerul bine ozonat si luam coama pieptis pe "poteca" recent curatata.
 Apucam sa luam pranzul la in padure, sa punem de-o mancare gatita si o poveste la un foc micut de surcele. Gustam seva de carpen si mesteacan, ca sa nu uitam ca este acolo si ca va mai trece un an pana sa curga iarasi.
 Calatoria e pe gatate, iar la intrebarea: "data viitoare va fi in curand ?" , parca cea mai potrivita poza asta mi se pare :)).

puukko, pentru drumetit si mesterit

 Am gatat inca un cutit dinasta de tip scandinav.
Am ales lemn de ulm si corn de cerb pentru lama finlandeza.
 Teaca din piele e ferma si usoara si e ca turnata dupa cutit.
 Ca idee, genul asta de cutite merge foarte bine atat pentru drumetii cat si la cioplit.
 Are manerul suficient de lung sa stea bine si intr-o palma lata si permite o gramada de prize de lucru.